Numele meu este anxietate și am George Bonea.

Despre bunurile altora și lucrurile împrumutate

Probabil că dacă mă urmăriți de ceva mai mult timp știți că duc o existență minimalistă (a.k.a. sărăcie) și nu dețin autoturism. Anual mă bate gândul, dar apoi mă uit pe stradă și-mi spun că n-are rost. Poate la anu’.

Așa că închiriez. Când am de făcut un drum mai lung, o vacanță (în țară sau străinătate) și nu mă descurc cu avion/tren/pejos apelez la mașinile de închiriat.

Pe scurt: recent a trebuit să închiriez o mașină – o doamnă n-a păstrat distanța legală și carosabilul era alunecos – lovitură în spate – daună totală bară și haion. Toate bune, amiabilă, fără scandal, istericale.

Ca să fie treaba-treabă m-a rugat unul dintre angajații de la firma de unde am închiriat să-l însoțesc la constatator/asigurator. Bine, prezența mea acolo era obligatorie în calitate de șofer, dar am înțeles că unii „posesori” de închiriate nu se obosesc să parcurgă tot traseul unei nasoale în care au fost implicați. Citez: „nu știu, îți las cheia și te descurci. N-am timp!”.  

Discutând cu omul de la firmă, în drum spre asigurator, mi-am răspuns la multe întrebări. Precum „de ce se strică așa repede unele mașini închiriate, chiar dacă au puțini kilometri?”. Și am auzit de un obicei pe care l-am remarcat și la unii angajați cu mașini de la muncă: dau în ele.

Cică-s unii care când nu e bunul lor îl folosesc în ciudă, sictir și cu un sadism inimaginabil.

În cazul mașinilor închiriate n-au jenă și stres în a forța cutia de viteze, nu se zgârcesc la gropi și hârtoape. Că aduc mașina murdară înapoi e ultima problemă.

M-am gândit ce suflet mic și hain trebuie să ai să-ți bați joc de bunul altuia. Prostia o mai înțeleg, dar răutatea e cu totul altceva.

Și-mi dau seama că unii oameni (să n-aud „numa-n România!”) chiar sunt atât de răi încât ar strica ceva ce nu e al lor. De ce? Habar n-am. Trebuie să fie o explicație psihologică. O s-o caut.

Ieri într-un părculeț din București o gașcă de puști de 10-12 ani săreau cu picioarele pe un tobogan. De ce? Nu păreau atât de idioți încât să nu înțeleagă cum să-l folosească. Pur și simplu erau… răi. Ba chiar mă gândeam cum ai putea să le explici că fac ceva greșit fără să-i întărâți.

Așa și cu ăștia care închiriază mașini și le folosesc de parcă n-ar mai exista client după ei.

Constatarea asta mi se pare cu atât mai tristă cu cât acum puțin timp filozofam pe blog despre cum ar arăta lumea dacă am avea mai multe chestii la comun (bormașina blocului, mașina grupului ș.a.m.d.). Lumi paralele.

Dacă se-ntâmplă să închiriezi mașini aș aprecia enorm dacă le-ai conduce cât mai bine și civilizat. Nu pentru binele firmei, ci pentru binele meu, al următorului client.

Poți, nu pari idiot.

Pentru cine e curios să știe eu închiriez de aici. De oriunde ați lua nu fiți idioți.

4 răspunsuri

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.
Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.