De ce vezi partea plină a paharului când paharul e gol?

Încă n-am citit destul despre motivul pentru care oamenii se atașează de răul din viața lor și mă fascinează constant modul în care unii reprezentanți ai speciei noastre insistă să vadă „partea plină a paharului”, chiar și atunci când paharul e spart și singurul plin înseamnă doi stropi uitați pe fund.

Cel mai probabil asta e cea mai sănătoasă variantă la îndemână să poți trece peste nasoale. Dacă te-ai lăsa copleșit de tot răul din viața ta nu văd de ce ai vrea să mai trăiești (ori viața ar însemna o interminabilă suferință). Mai e și varianta în care suferința te ambiționează să schimbi ceva, chiar și prin acțiuni radicale.

Citeam recent un text scris de o tânără de 19 ani din Venezuela și aș vrea să împărtășesc asta cu voi.

Ea ne spune următoarele:

Pentru cine nu știe engleză vă fac eu un scurt rezumat:

• în Caracas (capitala) e periculos;
• nu te afișa cu nimic scump, bijuterii, ceasuri, mașini ș.a.m.d.;
• stai în casă după ora 19;
• nu-ți utiliza telefonul pe stradă (atragi atenția);
• mergi mai repede că nu ești la promenadă;
• dacă ești turist încearcă pe cât posibil să arăți că nu ești turist;
• mergi la party? Stai până dimineață.

Tânăra ne spune că a fost jefuită de „doar” trei ori până la 19 ani, dar are apropiați care au fost răpiți, ori s-au trezit cu locuința „mutată” (le-au furat tot).

Singurul lucru care îți aparține e arma. Dacă ai.

Dar concluzia mi se pare senzațională:

În ciuda faptului că trăiește într-un mediu inuman (conform descrierii de mai sus) tânăra consideră că duce o viață fericită și că situația o ajută să învețe că nu trebuie să se atașeze de obiecte și bunuri.

Asta înseamnă să vezi cu adevărat partea plină a paharului.