Probabil că unii dintre voi v-ați întrebat asta. Nu cred că-s singurul. Așa că mi-am propus să vă împărtășesc puțin din cultura mea generală. Și să-i fac puțină concurență lui Alex Doppelganger, că prea se dă el deștept. Și chiar e.
Revenind la muște. „De ce trag ele la rahat?”. Foarte bună întrebare. Pentru că de acolo se hrănesc. Pentru muște fecalele sunt micul dejun, prânzul și cina. Asta le place lor. Uneori mănâncă și gunoaie, dar în general țin la sănătatea lor și de multe ori își spun „frate, ce căutăm noi la McDonald’s. Mi-am jurat că nu mai bag căcaturi în mine. Ce rahat? Ce rahat!”. Problema e că după ce pleacă de la masă muștele au prostul obicei să plimbe bacterii peste tot. Fac această „polenizare” căcăcioasă…. știu, Arghezi, estetica urâtului, le am. Și aceste bacterii ajung inevitabil și-n prezența omului, în corpul lui, ca mai apoi să te auzi spunând: „mă simt de rahat…”.
Aceasta doamnelor și domnilor a fost lecția mea despre „cum se hrănesc muștele?”. În altă ordine de idei să continuăm cum un alt subiect. Cele două n-au legătură între ele. Sau poate că da… poate că este o metaforă, cine știe… Arghezi, estetica urâtului… vedeți voi.
Recent m-am uitat la „Un show păcătos”. Mai fac asta, nu mă judecați. Cam 5-10 minute pe săptămână vizionez o astfel de emisiune. Nu vreau să rămân în urmă cu nimic. Îmi place să știu ce descoperiri se fac în biologie, știință, prostie. Ca să nu mai spun că există riscul să mă oprească vreun reporter pe stradă să mă întrebe „știți cine este Mariana Roșca?”, eu să mă uit ca prostul, să încerc un „cântăreață?” și să mă râdă toată țara.
Dar despre ei voiam să vă vorbesc. Reporterii de emisiuni tabloid. Se mai strigă prin galerii că „a mai proastă meserie este la Jandarmerie”. Greșit. Cea mai proastă meserie este de „jurnalist tabloid”. Evident că un astfel de „jurnalist” nu-ți va recunoaște lipsa de însemnătate pe care o are munca prestată de el, dar relevanța este 0 (zero!). Ca o comparație, există jurnaliști care transmit știri de pe teatrul de război și sunt „jurnaliști” care-ți transmit scandalurile dintre niște agarici.
Și așa am aflat eu de Horațiu, reporterul de la „Un show păcătos”.
Un bărbat pe la vreo 47 de ani care în noaptea de Înviere alerga după Bahmuțeanca s-o întrebe de iubit. Bine, o șuetă ieftină și penibilă precum tanti Bahmuțeanu, dar se putea citi tristețea pe chipul bietului reporter. Horațiu. Dacă la 40 și ceva de ani alergi în noaptea de Paște după hipopotami verzi pe pereți să-i întrebi de viața personală… îți dai seama că tu n-ai, nu? Adică n-ai. Degeaba te lingeau la stafide colegii într-o filmare de acum doi ani că ești „cel mai celebru reporter burlac”.
Tu nu ești burlac. Tu ești singur. Bă, dar de o singurătate d-aia mai tristă decât a unui pensionar care crește 40 de maidanezi. Ăla măcar crește ceva. Tu ești singur. Singur. Profund de singur. Singur ca bezna. Când te gândești la cuvântul burlac îți vine-n minte un George Clooney sau un Jeremy Renner. Ăștia-s bărbați burlaci. Tu ești doar singur. Mna, e o realitate.
Ce legătură este între muște, fecale și „jurnalismul” tabloid? Nu știu. Poate că nu-i. Important e să vă spălați mereu pe mâini, chiar și după ce vă uitați la TV.
