Dacă stăm să calculăm eu nu trebuia să exist

Nu vreau să par arogant, dar nu consider că fac umbră degeaba. Evident că sunt nimic în fața cercetătorilor și a altora cu mult mai deștepți ca mine, dar dacă am face un top al inutilității umane sunt ferm convins că nu mă bat pentru primele locuri din clasament.

Sunt băiat bun, muncesc, plătesc taxe, nu arunc gunoaie pe jos, nu consum în exces. Faci treabă cu mine.

În ultima perioadă a explodat în online (dar probabil că se discută și-n lumea reală) o filosofie a natalității: să se înmulțească doar anumite persoane, după niște calcule precise – IQ, venit, educație.

Procrearea e atât de simplă.

Proștii să nu facă copii, săracii nici atât.

Mi-am dat seama că n-am cum să fiu de acord cu asta dintr-un motiv subiectiv: eu nu mai eram azi aici. Fie, lipsa mea poate nu era o pierdere așa mare, dar am dubii că toți oamenii importanți ai planetei se trag din familii cu stare.

Când părinții mei s-au hotărât să mă aibă erau săraci. Poate că ei nu se simțeau săraci (că se aveau unul pe altul, iubire, vrăjeală), dar conform standardelor unei generații crescute cu market la colț de bloc și găleți de pui prăjit sub gușă ai mei erau niște desculți. Când mă uit peste primele poze cu mine, din primele luni de viață, îmi dau seama că erau lame. Dacă reprezentanții curentului „n-ai bani, nu faci plozi” mi-ar vedea primii ani din viață ar face bube pe avocado. Li s-ar deșira instant hainele de mall de nașpa ce era la început în familia Bonea.

Ai mei aveau mobilă puțină-n casă (patul meu și al lor). N-o ardeau minimalist, erau săraci. Nu era nimic instagramabil în viața lor.

N-aveau bani de Glovo, Uber Eats, ieșiri prea dese. Nu cred că spărgeau nici prea mulți bani pe cărți și divertisment, probabil citeau ce împrumutau (ca săracii). N-au terminat facultăți de prestigiu și nici nu veneau din cine știe ce neam cu blazon.

După mintea unora de acum (generația autosuficientă și online), ai mei au fost niște inconștienți când au hotărât să mă aibă. Au făcut copil în loc să stea cu foaia și pixul în mână și să calculeze, ori (mai bine) să facă statul asta pentru ei. Să vină statul să-ți spună dacă meriți să faci urmași. Dacă te încadrezi. Acum câțiva ani o astfel de gândire era subiect de carte de succes. Azi pare fezabil din moment ce unii cred că așa-i normal.

Aș pune un pariu baban cu toți vocalii acestei idei că și ei se trag din părinți care, conform calculelor, n-aveau ce să caute unul în celălalt fără prezervativ. Probabil vor trage linia non-copulării fix sub condiția lor.

Oricum, se vede și-n poză cât de săraci erau ai mei. Nici culoare n-aveam. După mulți ani ne-am permis să nu mai fim alb-negru.

10 comentarii

  1. Multumesc, am inteles acum. Pana la urma daca toti ne-am fi nascut intr-o familie buna, am fi fost cu totii niste infumurati cu pretentii si nu ar mai fi nimeni care sa faca munca de jos. De acum o sa incerc sa fiu mai recunoscator pentru ce am.

  2. Daca o familie buna se vede doar prin prisma avutiei , atunci pot spune ca suntem saraci cu mintea.Cei mai mulți oameni de valoare care au adus contributii notabile in societatea in care au trăit, au provenit din familii cu dificultăți sau au avut o copilărie grea.Mult mai mult contează ce-ți pune tactu in cap decât pe tine sau in buzunar.:)

  3. Da, dar uite, că aici mi se pare că apare diferența. Una e să fii sărac, dar să ai un plan ca să ajungi măcar la o viață decentă. Asta înseamnă și că te duce capul la finalul zilei. Și alta e să fii sărac pentru că ești incompetent să ai o meserie ce îți permite să trăiești decent, dar mai rău, că nici nu vrei să încerci să te îmbunătățești și preferi să te autolimitezi. Casa în care am copilărit 10 ani nu avea apă curentă și toaletă înăuntru, iar când ploua inotam în noroaie în curte. Dar cumva în timp ai mei au reușit să iasă din situația aia. Diferența e simplă: unii sunt lepre și alții chiar se luptă.

  4. Dacă ar fi să mă gândesc la colegii mei din generală, unde eram vreo 24, probabil doar vreo 5 dintre noi proveneau din familii bune. Restul părinților au început să muncească în străinătate sau la ore suplimentare ca să fie mai bine. Pe ideea asta, probabil populația României ar fi scăzut la 20% din ce e acum.

  5. Totusi, George, tu pari a fii singur la parinti. Ai tai n-au facut inca 5 copii. Ori nu le-au iesit ori s-au abtinut/protejan stiind ca nu le pot oferii tuturor o viata decenta. (spune-mi daca gresesc)
    Nu e corect sa crezi ca doar oamenii bogati si cu un IQ foarte ridicat au dreptul sa faca copii. Cat despre IQ, sunt diverse forme de inteligenta, iar ceea ce noi numin in mod obijnuit IQ este rezultatul la acele teste cu intrebari gen „benzina este pentru masina ceea ce este mâncarea pentru om”, nu te face neaparat un om bun si nu-ti asigura neaparat succesul in viata. Si oricat de mari ai avea notele din timpul scolii-facultatii nimeni nu te invata sa cresti bine un copil. Acesta fiind spuse si cineva cu un salariu minim pe economie si care nu era cel mai destept din clasa ar putea fii un parinte extraordinar. Dar trebuie sa existe educatie sexuala. Lumea ar trebui sa se gandeasca inainte de a face copii daca au bani sa-I creasca, macar minimul necesar si timpul si energía necesara. Daca stiu cum sa-i educe. Daca stiu cum sa reactioneze când copilul lor de 2 ani nu se comporta asa cum.ar dorii ei. Nu poti sa faci copil dupa copil de care sa nu te poti ocupa.

  6. Mai ai frati? Ca ai mei au fost inconstienti in serie 🙂
    Mi-am gasit un jurnal din anul Domnului 1993. Eram asa fericit intr-o zi ca mancasem carne…
    Tot prin anii 90, am aflat ca mama facuse o serie de avorturi dupa mine( nici acum nu stiu daca eu am fentat un avort, n-am abordat subiectul, cert e ca am fost ultimul copil)
    Si cu mintea de atunci, ma ingrozisem. Dar era povestea de viata a minim 5/10 femei.

    1. Stiu ca ai mai mentionat anterior problematica cu „daca oamenii prosti ar trebuii sa faca copii sau nu”. Din fericire am scapat (oarecum) de comunisti in asa fel in cat sa nu mai fim obligati sa avem un anume nr. de copii pentru a creste natalitatea. Sunt de acord cu un comentariu precedent: avem nevoie de educatie sexuala. Si nu numai asta-avem nevoie de sanse egale la scoala. Stiu ce vor gandii unii „dar scoala e gratis pana la facultate”. Ei bine nu este, numarul de auxiliare pe care un parinte trebuie sa le cumpere inca din clasa 0 nu este mi . Carti suplimentare ce trebuie cumparate de parinti deoarece si profesorul vede ca manualele nu mai sunt asa de viabile. Incerc sa stau pe subiect asa ca nu voi dezvolta ideea anterioara mai mult de atat. Intr-un final cred ca raspunsul pentru aceasta intrebare este mai complex decat asi putea eu sa raspund asa ca ma opresc aici.

  7. Nu ai luat în calcul faptul că sunt și „părinți” care nu sunt în stare să crească un copil. Părinții tăi, mai mult ca sigur au avut un anumit set de valori cu care te-au crescut. Din bula ta probabil nu se vede dar sunt prea mulți copii care cresc fără principii sau chiar mai rău abuzați. Ei sunt viitori adulți cu probleme psihice și emoționale cu care în viitor într-un fel sau altul o sa interacționez. Nu sunt de acord cu primarul care a pornit valul dar sunt de acord că e o problemă majoră, că oameni fără nici un venit fac copii doar ca să trăiască de pe urma alocației sau a cerșetoriei.

  8. E normal ca cei mai vocali sustinatori ai ideii sa se traga din astfel de familii. Stiu cat de nasoala a fost viata crescand intr-o astfel de situatie si ar vrea sa nu se mai intample cu alti viitori nefericiti la fel.

  9. Eu aș fi 100% de acord cu o lege care să interzică oamenilor incompetenți, proști, incapabili să gândească rațional, să se înmulțească. De ce? Pentru că aspir la ceva imposibil, la o societate elitistă. Însă din păcate acest lucru presupune o utopie, este ceva absolut imposibil în societatea actuală și cel mai probabil viitoare.
    Ok, să se interzică oamenilor proști să facă copii. Dar ce criterii de evaluare avem pentru prostie și IQ? După ce criterii se poate da verdictul că un om e prost? După numărul de studii? Avem cu 80-90% mai mulți proști și corupți în facultăți decât deștepți. După principiile și valorile morale? Dar cine știe ce e bine și ce e rău și poate defini un principiu sănătos sau corect?
    Așa că în niciun caz o astfel de lege nu ar putea fi aplicată, deoarece nu avem mijloacele și instrumentele prin care putem efectua aceste evaluări și obține rezultate concludente. Astfel că proștii se vor înmulți în continuare, corupții la fel, cei străluciți vor fi ca întotdeauna puțini și ridicularizați.
    Iar dacă din fericire în cazul sărăciei poți face ceva să te ridici și poți găsi modalități să o arzi pe bogăție mai târziu (indiferent că asta e bine sau nu), în cazul prostiei nu se mai poate face mai nimic în cele mai multe cazuri. Ești prost, prost rămâi. Dreptul la educație, la școală? Studiile nu te fac deștept și nici nu te educă pentru o societate frumoasă. Devenim doar proști funcționali, cu diplome ce ne ierarhizează și ne amplifică ego-ul, furnizați ca noi erori ale unei societăți eronate. yay

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Texte pe mail: