După cum probabil nu știți, în weekend am fost la Comic Con. A fost a doua oară în ultimii trei ani, de fiecare dată fiind prezent p-acolo pentru un scurt moment de stand up. Cu toate astea, îmi aloc mereu ceva timp să bănănăi printre standuri și să vad ce se mai poartă în materie de gaming și comics. Nu prea am legătură cu nici măcar una dintre ele. Am rămas blocat în copilăria mea când consider că Dave Mirra BMW este jocul cu cea mai bună muzică, Football Manager e cel mai antrenant (vă dați seama cu cine vorbiți?) și GTA 2 este cel mai amuzant. Atâta pot.
Sunt construit în așa fel încât unele lucruri nu le pot duce până la capăt. Nu am răbdare să văd filme, seriale, să mă joc mult, ori să văd un sketch „umoristic” realizat de Stelașiarșinel. Și mă simt de parcă sunt singurul om pe Terra care nu se uită la Game of Thrones. Pur și simplu nu… nu există chimie. Eu sunt încă prins în M.A.S.H. 4077. Dar despre asta în alt text.
Ce am văzut la Comic Con? O mulțime de oameni. Toți captivați de ceva și fini cunoscători ai domeniului. Știu reviste, personaje, puteri. Au tabere, afinități, râci. Cred că la un meci de League of Legends umpli ușor două peluze de Stadion Național. Și dacă nu ești atent ajung să se bată cu tastaturi, jandarmeria, intră pe teren, ș.a.m.d..
Cred că știu de ce nu sunt gamer.
Cu toate că de pe la 12-13 ani rupeam tastatura unui 386, ca mai apoi să mă bucur de un Pentium 3, n-am avut niciodată ambiții gameristice. Mi se părea inadmisibil să mănânc bătaie la FIFA, CS și orice altceva de la puști de 5-6 ani conectat într-o sală de jocuri vis-a-vis de blocul meu. Și așa fac și azi. Când mai încerc un FIFA sau un Tekken pe net nu-mi vine să cred că nu mișc nimic în fața unor copii. Și atunci prefer să pun consola în cui și să mă retrag. Că nu învăț nimic din eșec în rușine-eșec-rușine-11 la 0-rușine-umilință.
Sigur e nevoie de multă ambiție, calm și răbdare să termini un joc. Eu n-am d-asta. În ultimii ani ceream salvările prietenilor de la GTA ca să pot explora jocul în liniște. Știu, sunt genul ăla…
Îmi aduc aminte și acum de tata care mă vedea în copilărie că mă joc FIFA. „Iar te joci asta? E așa constructiv? Te ajută la ceva?”. Poftim. Unii câștigă bani frumoși jucând FIFA. Ironic, România are jucători de FIFA mai buni decât ăia de fotbal. La Euro 2016 mai bine trimiteam 11 gameri.
Lui tata îi plăcea să jucăm fotbal pe bune, prin casă. Și să ne prefacem că mai spargem „din greșeală” câte un bibelou. N-au văzut bătaie toți ultrașii din România câte mingi de tenis au luat în plin Albă ca Zăpada și Cei 7 Pitici.
Acestea fiind zise, poate dăm un Call of Duty online. Dar joci cu un ochi legat la spate dacă vrei să fim egali.
…
Dacă ți-a plăcut tricoul pe care l-am purtat la Comic Con te invit pe Coolori.ro. În curând o să adaug mult mai multe la colecție.
