Copilul meu desăvârșit și monarhia modernă + Tocăniță marocană cu porumb copt

Înainte să te apuci de citit pune doi porumbi la fiert. Așa. Continuăm.

Când am văzut ce prost joacă România în ultimele meciuri (mă refer la fotbal) am preferat să-mi petrec timpul căutând rețete pe Marele Internet. Nu credeți în zodii și coincidențe, dar cum vă explicați următoarea minune: la TV era o tocană fotbalistică și eu tocmai ce descopeream o rețetă de tocană.

Rețeta-i marocană. O să întrebați, pe bună dreptate, ce are a face România cu Maroc.

Nu-s senzațional de multe în comun. Africanii sunt pe locul 44 în clasamentul FIFA. România pe 34. Dacă mai greșește Ianis Hagi două pase o să fim vecini de clasament și brusc tocana lor o să semene cu a noastră. Sau invers.

Am văzut că analiștii fotbalului românesc (aici îi includem și pe amărâții care încă nu promovează pariurile sportive) au zis chestii. Că s-a greșit strategia, că n-a făcut Rădoi una, că n-a făcut alta. Eu cred că ne e rușine (de noi) și nu putem să recunoaștem că n-avem cu cine. Când cel mai prost fotbalist român, convocat la națională, își permite o mașină precum cel mai bun fotbalist din Spania/Italia/Germania/Anglia înseamnă că raportul rezultat-recompensă e defect. În România, gonflând nenatural salariile și primele, toți desculții tatuați caută mai multe goale pe Instagram decât goluri pe teren.

Dacă un fotbalist român își permite aceeași mașină ca Haaland înseamnă că am greșit undeva.

Oricum, pentru tocănița marocană ai nevoie de ingrediente ceva mai bune, comparativ cu ce a putut alinia Rădoi cu Islanda, Norvegia și Austria:

  • Piept de pui – nu mă bag în branduri, să nu-mi spuneți c-o ard #influenkăr. Alegeți un piept de pui feliat frumos. Cred că găsiți ceva bun pe la 16-17 lei/apro. 700g;
  • O ceapă albă – 1 leu?;
  • Piper negru și chimion – deja gătim împreună de ceva timp. Sper că aveți în debara o linguriță de piper negru și chimion. Nu? Cumpărați și o să mai folosim și cu alte ocazii;
  • O conservă de năut – vreo 5 lei;
  • O conservă de roșii cuburi, fără coajă – alți 5 lei;
  • Un dovlecel – 1 leu?;
  • Pastă ardei iute (ungurească) – acum o să-mi spuneți „bă, ce treabă are tocana marocană cu Ungaria?”. Corect. Faza e că n-am găsit pastă cu ardei iute Harrisa (și mi-a fost lene să caut mult). Am avut noroc de un rabat (te-ai prins?) și am găsit la 10 lei o pastă de ardei iute, varianta ungurească. Hai să-i ajutăm pe vecinii unguri că-s abia pe locul 52 în clasamentul FIFA;
  • O lingură de miere – 1 leu?;
  • Două căni de apă – 1 leu?;
  • Doi porumbi – 4 lei.

Să vezi ce dish nebun îți iese, pentru patru persoane, cu vreo 40 de lei. Cam cât merită salariu o mare parte din fotbaliștii români.

Dar eu nu vreau să vă vorbesc despre fotbal cât dau cu piper și chimion pe bucățile de pui și le așez într-o oală în care am pus puțin ulei.

O să discutăm despre absurda încăpățânare a unor părinți, incapabili să înțeleagă că n-au zămislit semi-zei, ci (uneori) mediocritate. Asta e, atâta s-a putut! De la ADN mai puțin, de la Dumnezeu mai mult.

Mă uitam atât la Hagi (ăl bătrân), cât și la alți părinți cu statut, cu ce înverșunare caută să demonstreze lumii că din vintrele lor a ieșit genialitatea. L-a întors Hagi pe Ianis pe toate părțile în încercarea de a arăta plebei cât este de grozav. Lucru pe care trebuie să-l faceți și voi cu puiul din oală. Îl perpeliți puțin pe toate părțile și apoi aruncați ceapa peste. Tăiată felii subțiri.

Am noroc să întâlnesc periodic oameni cu statut care-și pompează odraslele în funcții cheie. Nu pentru că-s buni. Multe așchii sunt analfabete funcțional. Nu pot lega două cuvinte. Dar trebuie să fle fie bine, sunt „ai lu`…”. Eu d-aia mă și enervez când aud de meritocrația pe care o mai scuipă unii sau alții (de prin știm noi ce partide…).

Nici pomeneală de meritocrație.

Meritocrați sunt ăia capabili, puțini, fără de care „meritocrații genetic” n-ar putea nici să-și ducă lingura la gură. Ai nevoie de o mână de profesioniști ca să păstrezi mașinăria în mișcare. Alafabeții cu funcții își trag pe lângă ei niște pricepuți ca să le facă treaba și să nu se scufunde șandramaua.

M-am enervat și uitam ceapa pe foc.

Pui în oală conserva de roșii, aia de năut, o lingură de pastă de ardei, o lingură de miere, dovlecelul tăiat frumos și pui două pahare de apă. Pui capacul și lași să fiarbă vreo 20-30 de minute.

Așa, continuăm.

Am văzut că unii vor monarhie. Ea există deja. Trăim în monarhie, doar că nu mai e de modă veche, cu blazoane și ritualuri învechite. Societatea are mai multe prințese ca-n trecut. De prinți nu mai vorbesc. Avem regii diverselor combinații cu statul și reginele care dețin totul pe numele lor pentru că-s nepătate.

E atât de simplu. Ca rețeta asta de tocană.

De ce?

Pentru că unii pur și simplu nu vor să accepte că progenitura n-are stofă. N-au atât de mult sânge rece încât să înțeleagă că nu se poate mai mult. Adevărul e că-i aproape imposibil (ca părinte) să accepți că urmașul tău îți va băga munca (și numele) în faliment. Așa că-l fardezi cât poți: studii înalte (astea s-au fast-food-izat, orice cretin poate avea o diplomă cu ștaif), un post călduț, o funcție înaltă inventată, un acronim important pe un ecuson. Orice se poate când ai bani și relații. Am râs de Elena Ceaușescu că s-a făcut din pix „savantă de renume mondial”, dar euglenele multor faraoni… îi știți, pe unii îi vedeți la muncă, pe alții pe Instagram având #instalife, pe câțiva puneți ștampila…

Mă uitam la unele comentarii pe care le mai primesc pe Youtube la Speakerul Demotivațional. Și între timp ne mai uităm și la tocană, mai amestecăm. Foarte bine.

Mai comentează câte unii (și-mi cer ca la dedicații) să fac mișto de „agramați”, „proștii din videoclipurile de manele”, „analfabeții din ghetouri”. Unu-mi scria că „se merită” să râd de cei enumerați mai devreme. O să fac vizualizări.

Ăștia-s din bula de bogați închipuiți, ăia care se lăfăie în luxul ratelor la iPhone, plasmă și mașină, care și-au blocat automat creierul pentru 30 de ani până se termină datoria la pereți. Ei sunt ăia superiori care n-au treabă cu periferia, pulsează cu lumea bună din Centru. Vă invit (nu acum, că-i mâncarea pe foc!) să faceți o plimbare pe jos pe bulevardele bogate din București. Pe alea pe unde se plimbă lumea bună. O să vedeți zeci/sute de demonstrații de parvenitism și mitocănie. De la cum vorbesc până la cum parchează. Diferența constă în mașini și cârpe. Atât. Sunt gherțoi spălați cu săpun scump.

Dar înțeleg perfect sentimentul de conservare ereditară. Știu că e injust uneori, dar îl înțeleg.

La fel cum înțeleg că trebuie să scot porumbul de la fiert și să-l ard puțin cu o torță de gătit (am dat vreo 50 de lei pe una, o mai folosesc la bezea, crustă de zahăr ș.a.m.d.). Apoi tai cu cuțitul (de jos în sus) boabele coapte și le așez frumos în farfurie lângă tocană.

Pișcă? Nu-i de la ardei, ci de la faptul că viitorul pare al odraslelor cu impresii zugrăvite, așezați la loc călduț de „tati” și al meritocraților care le vor face treaba pe cât posibil astfel încât să nu pice totul.

Să-ți fie de bine.

Și da, Ianis Hagi e cel mai bun fotbalist. Când se va lăsa de fotbal o să fie cel mai bun și la celelalte lucruri pe care le va face.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Texte pe mail: