Cine te face copywriter

Cele ce urmează sunt rezultatul interacțiunii pe Facebook cu un stimabil care m-a întrebat dacă să urmeze niște cursuri online de copywriting.

Pe scurt: omul n-a mai lucrat în publicitate, a făcut cu totul altceva, a aflat de meseria asta și a văzut pe marele internet că poți să înveți copywriting de la oameni care dau lecții de așa ceva pentru câteva sute de lei, preț redus de la câteva sute de euro.

Dar să începem cu începutul pentru că există o poveste. Mereu există o poveste.

Acum vreo 8-9 ani eram jurnalist. Eu mi-am dorit mereu să fiu jurnalist (mai exact gazetar). Prin 2013 mi-am dat seama că visul nu se pupă cu perspectiva, așa că am început să caut alternative. „Ce altceva mai necesită creativitate și scris?”. Mi s-a zis „vezi în publicitate, adică să te faci copywriter”. Adică să scriu reclame (o definiție foarte concisă). Am intrat pe IQads și am trimis un CV cu 0 experiență la toate agențiile care căutau copywriter în momentul ăla.

O singură agenție a zis „ok… pare că ai potențial…”. Mi-au oferit un birou, un calculator, un salariu la negru destul de mic (dar aveam și un alt job remote din care câștigam bine, deci noroc pe mine) și șansa să învăț meserie de la 0.

În primele luni am învățat să gândesc precum un publicitar. Și am scris foi întregi de idei și sloganuri proaste. Pentru un brand de cafea ajunsesem la performanța de a da și 70 de sloganuri pe zi. Toate proaste. Într-un final am reușit performanța de a da o idee bună, pentru un spot TV, lucru de care eram senzațional de mândru și pentru care (dacă nu mă înșel) am făcut și un mini-party cu pizza și bere în agenție (a plătit firma). Apoi am plecat prin alte agenții, alți bani, alți clienți, altă distracție, alte lecții. Am învățat de la șefi, de la clienți, din prezentările văzute, făcute și din nervii inevitabili. Am dat gafe, am pierdut proiecte, am câștigat proiecte, am tras pentru premii, am înjurat premii, am înțeles cum stă treaba cu ele (ca orice publicitar care nu le câștigă), am câștigat unele premii, am legat prietenii, am prins ură pe niște produse ș.a.m.d..

Ce încerc să spun e că am învățat făcând. Și am avut norocul de o ușă deschisă în domeniu. Norocul ăsta nu cred că-l poți cumpăra cu un curs online de la un Nea Copywriterul.

Revenind la cursurile online.

Le-am văzut și eu. Am văzut că te învață unii și alții să faci advertising. Ce promit ei? Că te învață să faci texte pentru companii, să ai grijă de pagini de Facebook&Instagram și inevitabil să faci mii de coco stând acasă (pentru că asta fac publicitarii). Ca în orice alt domeniu în care te învață unii meserie, 90șicevaspre100% din aceste cursuri nu sunt predate de somități în domeniu, ci de unii care au ceva experiență. Unii mai puțină ca mine. Unii deloc. Dar au harneala de vânzare și-ți vând o poveste (nu trebuie să facă asta un publicitar bun?).

Ce cred eu?

Păi în primul rând nu există un deficit de copywriteri pe piață. România stă prost la capitolul medici, profesori, instalatori, dar momentan n-am ajuns în punctul în care să iasă Iohannis la TV și să spună că e groasă, ne pleacă copywriterii din țară în valuri, au rămas panourile stradale goale și în pauzele publicitare de la TV intră mira.

Sunt destui copywriteri pe piață. Unii au mai puțin de muncă, alții mai mult. Ăia care au mai mult dau și la alții, ori mai înghesuie pe undeva un proiect. Exceptând ăia de agenție, o mare parte din freelancerii (precum subsemnatul) trăiesc din recomandări. Lucrezi bine cu unul, zice mai departe. Lucrezi prost cu toți? Mori de foame.

Cum e viața de freelancer?

Palpitantă. Crezi că lucrezi mai puțin ca-n agenție, dar uneori bagi mai mult. Uneori îți permiți luxul să lucrezi doar cu cine vrea mușchiul tău creativ, alteori chiorăie mațul și bagi și lăutărie. Uneori o dai de gard pentru clienți al cărui domeniu nu-l înțelegi, alteori iei o țeapă de 3.000 de euro pentru că ești prea băiat bun și luat de fraier de Boca. Nu te rogi la el, o iei la boca (haha, ce copy nebun!). Aia e, viața te călește.

N-o mai lungesc.

Ce vreau să spun e că de copy te apuci dacă-ți place să publicitate și dacă ai niște creativitate pe undeva.

Paranteză.

Am înțeles că există două feluri de copywriteri: copywriterul care gândește 360 („trisixti” cum o să auzi prin meetinguri), gândește și nițel strategic, conceptualizează, declinări, tot meniul; și copywriterul care face texte la kilogram, sloganuri, eventual o cioacă de limbaj și cam atât. Primul îți dă o idee și o dezvoltă, al doilea îți dă un blabla unde simți tu că ai nevoie de blabla. Adică e ăla care vrea să-ți dea un pachet și ăla care vrea să-ți dea textul de pe pachet. Eu am învățat mereu că primul e copywriter, al doilea e cărăuș cu vorbe.

Închidem paranteza.

Sfatul meu pentru cine vrea să fie publicitar e să-și înceapă ucenicia într-un cadru mai specializat. Agenții sau cursuri acreditate cu oameni care lucrează de ani de zile în domeniu și care dacă văd că-ți zbârnâie mintea te pot ajuta să primești de muncă. Dar e nevoie de agenție în proces. Știu, nici mie nu-mi place munca la birou, mersul la clădire fancy, statul în trafic și cheltuit bani pe mâncare mizerabilă de cantină cu nume de dans tradițional dintr-o insulă aflată la 10.000 kilometri distanță. Dar aia e. În agenție înveți că o reclamă nu e doar despre slogan, ori balastul de text de pe lângă. E ceva mai mult. Inclusiv dinamica (uneori) hidoasă dintre gândul creativ și ce ajunge la celelalte departamente și client. E un melanj care te crește frumos, te călește și te face mai bun în domeniu.

Și n-o să ajungi copywriter/publicitar dacă nu citești și nu-ți deschizi mintea. Cu cât ai mintea mai ticsită de informații (foarte multe și variate) cu atât vei avea mai multe idei. Dacă ai convingeri personale rigide… îți doresc ok. Dacă ești ignorant și ignori trenduri (precum social-media) o să-ți fie greu că nimeni nu mai vrea reclame pe hi5 sau ce ți-a plăcut ție în „vremurile de aur”. Citește studii, citește psihologie, citește beletristică, citește. Cândva o chestie de la 1700 te poate ajuta pentru un brand de săpunuri. Cine știe.

Unde mai pui că dacă mergi în agenție ți se deschid mai multe uși, descoperi oameni, faci relații. Când o să te faci freelancer acele relații te vor ajuta.

Dacă faci un curs pe net, mai ales cu un necunoscut în branșă, nu știu ce pui la CV. Unde te duci cu acreditarea lui Sulică Frânarul? Îți face ăla portofoliu? Îți dă de muncă? Te presează cumva să livrezi ce e mai bun altfel te dă afară? Nu. Că tu-l plătești să te învețe, tu-i dai 9$, redus de la 999$. Face figuri? „Pa” că-i netul plin de cursuri la 9$… vai, altul e de 8$!

Nici n-are rost să vorbim acum despre creativitate, dacă și cum ajungi la ea. Citește înainte de toate.

Acestea fiind zise, dacă vrei publicitate mergi pe drumul cel greu. Suntem cu toții datori cu o înjurătură din suflet, în agenție, pentru un șef bipolar, un CS enervant, un client fără imaginație și un sine prea artist.

Pentru mai multe vezi episodul ăsta:

Pentru toate cele de mai sus poți să-mi dai 9$, redus de la 999$, pe Revolut.

P.S. – nu romantiza meseria asta. Am mai văzut oameni care cred că munca în publicitate e… sunt n-jpe mii de ocazii când îți arzi neuronii pentru nasoale și apoi faci duș cu lacrimi și acetonă ca să te speli de sila de sine. De asemenea, un mare regret al muncii de publicitar e că n-o să pot face niciodată publice mesajele primite de la concursomani și ședințele cu acei clienți care spun verde-n față despre consumatorii lor că-s niște „proști săraci”. De influenceri analfabeți și cinici nu mai vorbesc.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Texte pe mail: