„Te las eu acasă”
Mustăcești că ai stat cu el toată seara, ați băut de la egal la egal.
„Stai liniștit că eu asimilez altfel alcool-ul. Eu ca să mă fac praf trebuie să beau încă de 3 ori pe atât. Ce dracu, mă cunoști, nu suntem la prima ieșire împreună”
A, o bagă p-aia cu încrederea. Da, e un șofer ok, am mai mers cu el în mașină, dar niciodată beat și niciodată așa beat. Îl văd că se clatină, are un rictus ciudat sub formă de zâmbet. Ochii îi sunt întredeschiși.
„Hai, te las acasă?”
Devine puțin insistent. Poate îl las eu acasă cu un taxi și își recuperează el mașina mâine de aici.
„N-o las aici frate! Rahat, dacă o ridică?”
Nu se mai ridică mașini, plus că e într-o parcare sigură.
„Mda… dar trebuie să vin după ea dimineață. N-am timp de d-astea!”
Super, acum intervine factorul comodității. Și văd că devine irascibil.
„Deci? Te las acasă? Ce dracu frate, mă rog de tine să te duc acasă?”
Poate dacă-l conving să mai bea o cafea sau o apă.
„Rahat. Nu merge mă cu d-astea. Știi că alcool-ul iese în timp, nu-l împing eu cu apă și cafea din corp”
Asta așa e. Are dreptate aici.
„Plus că știu unde stau ăștia de la poliție, nu trebuie să-ți faci probleme de d-astea”
Amuzant. Trăiește cu impresia că-mi pasă dacă-l oprește sau nu poliția. În subconștient îmi doresc să facă asta, să-l amendeze și să-i dea o lecție. Nu de polițiști îmi e teamă, ci de celelalte mașini, stâlpi, copaci…
„Hai…”
A-nceput să meargă bâjbâid cu ochii după mașină. Nu pot să-l las singur. Nici nu vreau să merg cu el. Rahat. Hai că o să stau lângă el și-o să-i zic să meargă încet.
…
„E nouă, îți place?”
Am văzut-o deja de 353198 de ori. Da, e frumoasă, e puternică. Dar acum mergem ușor cu ea.
„Are tot ce-i trebuie pe ea. 300 de cai, jante, crom. Rupe șoseaua sub ea. Super afacere din Germania!”
Super. Dă-i ușor.
„Stai calm frate, ce?, crezi că nu-mi știu mașina? Auzi aici”
Asta-i tot ce-mi doream. O liniuță pe un bulevard gol, într-o mașină puternică, alături de un șofer beat. Gata bă, mergi cum trebuie!
„Hehe. Am vrut să vezi și tu ce tare e jucăria. Știi că nu-s nebun…”
Dar e glumeț și mai trage de volan stânga-dreapta ca la Formula 1. Cică…
„Să-ncălzim cauciucurile, hăhă!”
S-o-ncălzesc pe…
…
„Ce liberă e șoseaua. Ți-am zis că nu e nici dracu la ora asta. Nu știu eu? Am făcut de mii de ori drumul ăsta. Și mai beat de atât!”
Minunat. Vrei o diplomă?
„Chiar cred că ar trebui să facă cumva să se dea carnetul și pentru capacitatea de a conduce beat. Pentru că unii, așa ca mine, sunt foarte buni și beți la volan…”
Grozav. Filosofie autosuficientă pe fond alcoolic.
„Gata frate. Apoape am ajuns”
Hai că a fost bine. Sper să meargă ok și mai departe.
„Te pup. Data cealaltă să ai încredere în mine, dea?”
Aha. Poate vrea totuși să urce să mai bea o cafea. Sau să doarmă puțin.
„E rahat. Mai am de mers puțin. În 5 minute sunt acasă”
Dacă mergi cu 200 km/oră, da.
„Bine, în 10. Merg bine frate. Stai liniștit. Hai pa!”
O ultimă dovadă a masculinității lui șoferești demarează cu scârț și dispare după colț. O să-l sun mai târziu.
…
Din păcate asta-i o poveste optimistă.
În numeroase cazuri un șofer beat convinge o gașcă întreagă să i se alături într-o „excursie” mai scurtă sau mai lungă cu mașina. Și-n numeroase cazuri pilotul de ocazie devine un vitezoman încrezător, sigur, capabil. Uneori încurajat de câte un alt pasager: „Calc-o bă! Să vedem cât duce!”.
În unele cazuri ajung să se-ntreacă cu alte mașini, trenuri, ori stele verzi pe carosabil. Și mor.
Apoi o să auzim la știri mame afectate și plânse care vor spune „a fost băiat bun”. L-a stricat anturajul. N-a fost unul acolo să-i fure cheile la mașină și să-i dea bani de taxi.
