De ceva zile circulă pe net o fotografie cu un preot care fumează. Și lumea folosește fotografia pentru tot felul de scârbăvnicii împotriva bisericii și a personalului clerical. Cu toate că imaginea e amuzantă, trebuie să știți că omul din fotografie nu este preot. E destul de simplu să vă dați seama. În primul rând, în spatele lui este un om aurit. Și nu, ăla nu-i Preafericitul Daniel. Nu vedeți ce slab e tipul din fotografie? Păi mâna lui e cât o spiță de la BMW-ul vreunei fețe bisericești.
Bărbatul din imagine, cel în sutană, este un actor. Nu știu în ce film/piesă de teatru joacă, dar nu este un preot cu acte. Este doar un actor.
Și știți ce sunt actorii, nu?
Oameni care se prefac, care interpretează un alt personaj, care imită un alt caracter. Am putea spune că-s niște prefăcuți actorii ăștia, că mint, că se cred pentru o perioadă cine și ce nu sunt. Dar așa sunt actorii. Asta fac ei. Cu asta se ocupă. E meseria lor. Câteva ore pe zi sau pe săptămână un actor trebuie să intre în pielea unui personaj, real sau imaginar, să spună niște replici, să bucure publicul, să le dea unora o stare de bine, să-i emoționeze, să-i învețe ceva, să transmită un mesaj, să-și atragă publicul, să câștige fani, adepți ai stilului său, să primească bani, sponsorizări, cadouri, premii, prestigiu, să crească-n ierarhie, să devină cunoscut, apreciat, cerut, omniprezent.
Ăăă, preot! Am vrut să spun preot, nu actor. Seamănă.
…
Într-un apartament. El corporatist. Ea videochatistă.
– Cum a fost la muncă iubire?
– O zi super grea. A trebuit să înghit o droaie de rahaturi, să suport tot felul de torturi fizice și psihice și să-i ling în fund pe unii pentru bani mai mulți. Jur că oamenii adoră să te vadă suferind. Mi-a ajuns până-n gât!
– Îmi pare rău…
– La tine?
– A fost ok. Am vorbit cu niște americani și le-am arătat un sân.
