Ce să-i înveți pe cei care nu știu și alergia la „educație”

Când mai aud câte un „e nevoie de educație” ca răspuns la orice problemă parcă și simt cum îmi crește păr pe splină.

E nevoie de educație” a devenit răspunsul pentru orice, panaceul universal și evadarea din orice discuție care are toate șansele să fie lungă, obositoare și fără un rezultat instant.

Mă gândeam zilele trecute, ascultând într-un autobuz conversația unor cetățeni siguri pe ei că nu există Covid și că toți sunt manipulați să poarte o botniță, că poate nu e nevoie de educație. Poate am pierdut trenul educației și e deja imposibil să mai educi atâția oameni, într-un timp îndeajuns de scurt încât să conteze.

Să fim sinceri: câtă educație mai poți băga în cineva sărit de 35 de ani care are convingeri bine conturate?

Și când spunem „educație” la ce ne referim?

Să se predea tuturor, indiferent de vârstă, noțiuni de geografie, biologie, virusologie, psihologie, istorie ș.a.m.d.? E imposibil. Că n-are nimeni poftă de lecții toată viața și (mai grav) mulți nu-și permit luxul de a învăța toată viața. Studiul costă: cărți, cursuri, dar mai ales timpul pe care-l aloci plăcerii de a învăța. Când ai ciorapii rupți în coate și muncești ca să-ți permiți o altă zi de muncă (parafrazez din Norzeatic) nu-ți stă mintea la ce studii au mai ieșit despre influența rețelelor sociale, influența poluării asupra organismului și alte teme importante, dar consumatoare de resurse.

Nu-mi aruncați „educație la școală”.

Am ratat și trenul ăsta. Până s-o reforma școala românească o să avem deja copleșitor de mulți „las` că știu eu…”.

Așa că „e nevoie de educație” nu merge.

Ce m-am gândit e că s-ar putea să meargă cu o campanie masivă și lungă de „nu le știi pe toate”. Practic îi înveți pe oameni că dacă n-au aprofundat un domeniu sunt sigur șanse să nu aibă o părere avizată. Atât în școală cât și în viața de zi cu zi să se încurajeze smerenia intelectuală. Până în punctul în care auzi în autobuze „băi, nu știu ce să spun despre Covid că eu abia am terminat liceul”.Habar n-am. N-am mai atins o carte de luni de zile”.

Să ai pe Facebook comentarii precum „mi-ar plăcea să am părere despre vaccinuri, dar am terminat o facultate la distanță și n-avea legătură cu medicina”.

Evident că și umilitatea intelectuală-i greu de cultivat, dar cu umor și insistență simt că putem învăța mai ușor o lecție, nu 10000000.

Nu știu dacă am dreptate.

One Response

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Texte pe mail: