Cândva n-o să mai avem nevoie unii de ceilalți

Zilele trecute eram pe stradă și am văzut, venind de departe, mașina unui influencer. O să vă întrebați, pe bună dreptate, „George, de unde știai că e mașina influencerului? Îi cunoști mașina?”. Simplu. Scria pe mașină. Mare. Pe toate laturile cazanului (un cazan scump) era numele vedetei online și logo-ul Youtube, o invitație directă/subliminală să-l urmărească lumea pe lângă care trecea (ori să-l recunoască).

Și de atunci mă tot gândesc, cumulând cu reclamele pe care le tot văd zilele astea. Mă tot gândesc la condiția vedetei/influencerului în anul 2021. La modul general.

La ora la care scriu aceste rânduri am ajuns la următoarea concluzie: sunt două variabile care te pot face să vrei acest statut și care te pot face să te zbați pentru el – lipsa de atenție și banii. Ele pot funcționa împreună, dar și separat.

  1. Lipsa de atenție

Salvador Dali era atât de avid după atenție încât se plimba pe străzi cu un clopoțel după el. Când simțea că lumea nu-l remarcă activa clopoțelul. Și era fericit. Fericit și văzut. Astăzi, cei mai mulți, plimbăm clopoței mai mari sau mai mici după noi și ne bucură teribil să fim văzuți. Din păcate succesul remarcării trăiește puțin. Efemeridele, cu a lor viață de 24 de ore, parcă trăiesc o veșnicie comparativ cu bucuria atenției.

De unde vine lipsa asta?

De cele mai multe ori răspunsul la această întrebare se găsește în cabinetul de terapie, în săpături mai mult sau mai puțin adânci în copilărie. Tați absenți, mame castratoare, rude împrăștiate, hiper-cocoloșire ș.a.m.d.. Doar un avizat poate descoase individual fiecare adult care moare dacă nu poate respira atenția celorlalți.

Dar dacă vedeta își refuză vindecarea acestei probleme, ori măcar descoperirea ei (lucru care de cele mai multe ori duce la vindecare) o să trăiască toată viața plimbând clopoței.

2. Bani

Tot mai mulți oameni pe care îi apreciez ca artiști devin suporturi pentru reclame. Cântăreți care în mod normal ar umple săli se măscăresc în reclame. Actori buni în aceeași situația. De ce? Pentru că banii sunt mai mulți și mai ușor de obținut.

De ce se ajunge la asta?

Teoria mea se învârte în jurul gratuității. Consumatorul de artă/act artistic s-a învățat (aproape ireversibil) să consume pe gratis. Nu știu câți melomani se mai gândesc la faptul că ar putea să plătească un bilet pentru a-și asculta favoriții. De ce? Pentru că favoriții li s-au afișat și moca, aduși de primar sau brand. „Vă aducem muzica preferată, gratis, voi doar să ne iubiți”.

Și în timp aproape că a dispărut obiceiul actului artistic pe bilet.

Bine, sunt mulți factori care au contribuit la asta: digitalizarea (pot asculta ce vreau, când vreau), Colectiv și faptul că după evenimentul ăla s-a cam îngropat scena mică și medie de concerte live (în cluburile care nu erau 100% sigure) și multe altele.

Comedianții de stand up încă mai rezistă în evenimente pe bilet pentru că (încă) nu s-a produs cumpărarea totală (de brand-uri sau politic). Adică încă nu-s destule show-uri oferite moca de Logo/Primar pentru popor. Dar lucrurile nu arată bine pentru că și comedianții sunt oameni și banii de la Logo sunt mai mulți. Puțină maimuțăreală dezirabilă ținând Logo-ul în brațe și gata: lumea râde (moca) și banii curg. Pe termen lung?… mai vedem.

Am mai scris și cu alte ocazii că internetul e un copil mofturos și isteric. Îi dai un deget și-ți cere trei mâini. Nu îi pasă de unde le iei. Jurnalistul Brunea-Fox vorbea în „Reportajele mele” despre faptul că jurnalismul care aleargă doar după elefantisme, bombe și exclusivități e sortit eșecului. Pentru că, așa cum spunea el, se termină senzaționalismele și apoi ești nevoit să ridici „haltere de carton”.

Ăsta e și online-ul (în special lumea influenceringului).

Sunt câte unii care fac ceva online zilnic. Daily vlogging. Vă puteți imagina stresul pe care îl resimt pentru că n-au zilnic ceva bombă? Și cât de palpitantă să-ți fie viața de să ai ceva share-uibil în fiecare zi? Ori să postezi zilnic pe rețele? Ori să-ți arăți fața la fiecare 10-12 ore? E vorba de punctele de mai sus (1 și 2). Dacă le rezolvi pe alea îți poți da liniștit demisia din job-ul de vedetă/influencer și poți să trăiești liniștit, normal. Așa cum cei mai mulți „se plâng” că nu pot din cauza statutului înalt.

Alții își lasă clopoțeii în cabinet și descoperă că pot face bani din altceva, mai puțin solicitant, mai puține haltere (de fier sau carton). Și cei care spun/simt că au nevoie de ce creează vedeta preferată trebuie să facă acel minim efort (financiar sau fizic) și să-l consume pe artistul preferat pentru ce e, nu pentru ce se oferă gratis.

Altfel spus, aveți grijă de influencerii preferați pentru că din neatenție/zgârcenie pot ajunge gratis, ieftini, obosiți, obositori și într-un final niște copii nevindecați care plimbă clopoței. Sau mai rău – să nu mai aibă nevoie de voi.

P.S. – nici n-am terminat textul ăsta că am găsit scandalul ăsta despre un influencer cunoscut și apreciat. Și bine zugrăvit.

Un răspuns

  1. Bune și rele au fost și vor fi mereu.
    Nu e pădure fără uscăciuni, cum spune vorba. Acum, depinde și ce cauți tu în pădure, că dacă ești cu ochii numa’ după uscăciuni…

    Internetul e doar un mediu, sunt tot atât de mulți și de proști cum erau și înainte, acești influențatori de opinii . Ceea ce-i face influenceri este atenția (nemeritată de cele mai multe ori), atenție pe care le-ai oferit-o și tu cu acest articol.. și cu altele, în urmă. Cam suferi, bag seamă? Eu zic că nu merită nici cea mai mică atenție, nici cel mai mic scuipat.

    TOTUL ține de educație. De copiii mei s-a râs la școală că nu știau cine e Selly, dar pe de altă parte, ei știau (ȘI SUNT INTERESAȚI) despre stele, despre algoritmi, despre game-design, despre încălzirea globală, despre cum funcționează un virus, așa că atunci când colegii de clasă le-au arătat filmulețe cu influenkări care sug o ceapă, reacția lor a fost „Pe bune?” – și gata.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Texte pe mail: