Cam cât de Bigăr a fost pierderea

Zilele trecute cascada Bigăr a trecut în… neființă? Mai degrabă neimportanță. În insta-mortus. Prin prăbușirea unei importante părți a dispărut și elementul care o făcea să fie specială. Cascada Bigăr n-a devenit lac, supermarket sau stativ de telefon prin prăbușirea unei bucăți, ci doar nu mai e „frumoasă”. Nu mai merită.

E chiar interesant faptul că într-o lume care a început să taxeze (aproape brutal) standardele de frumusețe artificiale/fotogenice nu s-a găsit loc și pentru un mesaj (#, pardon!) cu „Bigăr e frumoasă așa cum e!”. Să facă H&M haine și pentru cascade urâte, nu doar alea frumoase, nu? Selfieuri lângă bucata căzută cu mesajul „te iubesc așa cum ești!”. Nimic.

Cascada Bigăr este o altă metaforă pentru ce înseamnă retrogradarea din standarde.

Mi-am amintit că acum ceva timp, când a erupt succesul cascadei, a apărut și un scandal care spunea că pozele cu ea sunt destul de photoshopate. Adică ea era drăguță, frumușică, interesantă, dar unii s-au chinuit s-o facă aproape ca ruptă din Avatar-ul lui James Cameron. Și zugrăveala asta nu s-a oprit nici după ce a trecut în ne-likeabilitate. Marcel Vela, senator PNL, s-a gândit că-i imperativ să se desfășoare un program de restaurare și reconstrucție a cascadei. Asta arată, cu umorul aferent, cât înțeleg unii despre cum funcționează natura și ce se poate face cu ea. Am putea, cu vreo n-jpe miliarde de $ să sprijinim bucata căzută și s-o lipim cumva să arate bine.

Așa cum Bigăr a suferit nițel Photoshop în adolescență am putea să-i facem și un lifting la bătrânețe. Îmi pare deja că Bigăr are stofă de cântăreață. Cel puțin față.

Iulian Bulai, copilul-deputat rebel al USR+ului vedea partea plină a paharului: e o cascadă-n Neamț care nu cade, mergeți acolo. Nu mai plângeți după toate căzăturile. El știe asta de la 2 ani de când vorbea cu rudele despre mineri și le dădea lecții de etică.

Dar m-am uitat pe Google să văd ce au spus românii care au vizitat cascada Bigăr (înainte de deces). Să văd ce au pierdut, ce am pierdut. Următoarele imagini sunt cu recenzii lăsate de români, pe Google, după ce au vizitat cascada:

Auziți? Mai era și nesimțită căzătura asta de cascadă… 40 de minute? Dar ce te crezi? Niagara?!

E chiar de neam prost să mergi în natură și să nu poți parca mașina pe asfalt. Bine că unii lasă gunoaie, se poate parca pe ele.

Nu mai plângeți. Era o „băltocică”. Băltociculiță. Băltoculeculiculiță.

Trebuie să fie groaznic să mergi undeva unde vor să meargă și alții. Dacă-l știți pe Stoica Ștefan îi puteți spune că acum n-o să mai fie aglomerat.

Așa-i românul, suferă după toate pietrele rotunde din care curge apă.

Natura dezamăgește constant. Eu zic s-o dăm afară din țară.

Indubitabil! Cascada Bigăr a fost cea mai proastă chelneriță și patroană de restaurant.

Dar sunt și oameni care au apreciat experiența și au dat o notă bună:

2 răspunsuri

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.
Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.