Probabil am moștenit asta de la bunica mea, dar se pare că nu-s capabil să fac surprize/cadouri.
Am acest handicap estetico-emoțional. Spun că-i moștenire de la bunică pentru că singurul cadou primit de la ea a fost o icoană cu un Iisus Hristos luminos înconjurat de led-uri colorate. Aveam 13-14 ani. Și ea avea două scuze: era zgârcită și eu tot spuneam că vreau să fiu preot.
Între timp s-au schimbat multe, mai puțin capacitatea mea de a face un cadou cât-de-cât. De exemplu, pe la vreo 9 ani, de Ziua Mamei, am venit acasă cu o floare de plastic pe băț de lemn. Atât mi-am permis și am gândit pragmatic: e frumoasă și o să țină mult, nu se ofilește. Acasă am aflat, direct de la mama, că e floare de mort. D-aia de pui în coroană. Bine, n-a fost cușer, dar o are și acum. Am avut dreptate. E trainică.
Cu tata era mai simplu, că nu implica să știu flori, obiecte vestimentare complicate. Ceva de băut și pijamale. I-am cumpărat atâtea pijamale și acum tot eu mă mir că stă prea mult în pat.
Apoi am crescut și-am început să cumpăr cadouri pentru prieteni. Am personalizat tot ce se putea, de la tricouri la cravate, căni, prezervative ș.a.m.d.. Și problema nu era faptul că erau personalizate, dar erau mesajele alea proaste de le vezi în cataloagele roase pe la colțuri. Dacă acum 10 ani îmi dădeai pe mână să îmbrac toată țara azi purtam toți tricouri cu „Stau lângă un prost!”.
Acum îmi dau seama că nu mă pricep să aleg nici flori, nici bijuterii și n-am simț fashionistic să aleg țoale. Cumpăr gadget-uri pentru cine nu trebuie și rar mă mai scot cu câte o carte. Practic, la fiecare aniversare am un atac de panică: „ce iau!?”.
Nici tu nu știi să faci cadouri? Cel mai bine e să cumperi cadouri care-s greșite din start. Adică s-o dai bine din eroare. Să nu fie neapărat potrivit, dar cu umor.
Așa că dacă mai merg la vreo aniversare de plozi o să duc o carte de colorat cu înjurături. Oricum știu toate prostiile și peste 10-15 ani vor da tag-uri cretine pe pereți și în metrou cu „M*ie Ancuța”. Măcar să scrie frumos dacă altceva nu știu. Știți că eu promovez educația, acolo unde se poate, dar dacă-ți crești copilul prost dă-i posibilitatea să fie un prost cu simț artistic.
Ai prieteni care călătoresc mult?
Îi poți ajuta cu un cadou potrivit: chiloții expandabili la conservă. E simplu, trebuie doar să-i ude și gata. Și nu-i amuzant doar faptul că trebuie să te uzi la chiloței pentru a-i utiliza, dar după ce-i porți pe toate cele șapte părți (câte una pentru fiecare zi a săptămânii) rămâi cu o cutie de metal în care-ți poți pune… nu știu, că bărbații nu păstrează lucruri în cutii, dar ai una. Nu se știe niciodată când întâlnești o femeie. Nu-s prea mari șansele dacă porți chiloții pe șapte părți, dar poate dai de o femeie care caută un bărbat cu o cutie.
Și nu în ultimul rând, sunt oamenii ăia care fac cadouri în bani. Îi pun în plic și aia e. Se spală pe mâini de responsabilitate, fără alergătură, fără stat la coadă, fără sacrificii. Pentru ei recomand lumânarea cu miros de bani. Nu trebuie să-i dai neapărat bani unui prieten, dar intenția contează. Unde mai pui că banii miros frumos: a mâini transpirate, buzunare la spate, portofele goale, chiloți din baruri de striptease, lacrimi, regrete și vânzătoare.
Acestea fiind zise, dacă nu vă duce inspirația să știți că găsiți mai multe cadouri interesante pe Oacheș.ro.
Și nu uitați că pe 25 iulie e ziua mea și-mi surâd plasturii cu Iisus. Nu mă julesc eu atât de des, dar dacă e să se-ntâmple vreau să știu că am încercat toate metodele posibile de vindecare. Mai ales că plasturii par sfințiți cu lacrimile Preafericitului.
