BOR s-a reformat, dar noi n-am văzut

Nu, nu-i un text la mișto despre cum biserica ortodoxă s-a adaptat secolului 21 cu mașini de lux, diverse afaceri și sutane tehnologizate precum tricourile fotbaliștilor de la Real Madrid.

Nu. Vorbim de o schimbare reală, aproape insesizabilă, a bisericii ortodoxe.

Recent am terminat de vizionat serialul „Unorthodox”, despre o tânără care fuge dintr-o comunitate evreiască ultrareligioasă pentru a-și reface viața. Recomand serialul (4 episoade – Netflix), mai ales pentru interesanta incursiune în tradițiile evreiești.

În paralel citeam „Luminița, mon amour” (Cezar Paul Bădescu), carte în care pe câteva pagini bune avem o recapitulare serioasă a ceea ce înseamnă un bun creștin ortodox. Adică ceea ce trebuie să fiți majoritatea dintre voi, cititorii mei creștini, botezați și (semi)practicanți – mai ales în perioada asta pascală.

Ați citit vreodată un Îndreptar de Spovedanie? Îl găsiți pentru câțiva lei la orice biserică, ori gratis pe internet.

Ortodox cu adevărat înseamnă să respecți ce scrie acolo. Nimic mai mult, nimic mai puțin. Câți dintre voi ați privit deșertăciune (televizor, ponografie)? Câți dintre voi ați băut apă și dormit peste măsură? Divorțați? Doamnelor, purtați zorzoane și capul descoperit? Vă rugați dimineața, la prânz, seara și înainte de masă?

Păi… ce creștini sunteți voi?

Și ca voi mulți alții. Unde mai pui că unii dintre voi acuzați biserica/preoții că au mentalitate „învechită”. Păi…

De fapt, ortodoxismul românesc s-a diluat constant. Cu tradiții precreștine (păgânisme adaptate) și apoi cu je m`en fiche-ism specific. Majoritatea românilor care la sondaje se dau creștini și cu frică de Dumnezeu sunt adepții unui ortodoxism-light, respectând ce legi consideră ei că sunt mai importante (ori când cred de cuviință), rezumând totul la importantele sărbători și ocazionalele spovedanii și împărtășanii.

Ortodoxismul ăla raw e hardcore. Citiți și aplicați cele scrise în Îndreptar. Doar așa sunteți 100% în acord cu învățăturile bisericii la care cotizați.

Și dacă e ceva ce am învățat din religie e că nu merge cu jumătate de măsură. Zeii nu apreciază credință așa ș-așa.

Faptul că BOR acceptă pe toată lumea (pentru bani, ori pentru număr) demonstrează că s-a adaptat și ea ca instituție. Chit că-i place sau nu, dar vedem în poze făcute la nunți și botezuri femei care par coborâte lângă altar de la video-chat. Bărbați necuviincioși lângă preoți. Se acceptă decolteul lângă icoană? Atunci biserica s-a adaptat. Se acceptă podoabe în urechi bărbătești? Atunci biserica s-a adaptat.

Altfel spus, singura persoană cu adevărat creștină pe care o cunosc e o vecină din bloc, o femeia care nu cred că are mai mult de 35 de ani, non-stop cu capul acoperit, cu o fustă până în pământ (acolo unde-i este și privirea de cele mai multe ori), constant pe la biserică, citind peste tot o carte de rugăciuni (și doar atât), simplă, modestă și în acord aproape perfect cu scrierea ortodoxă. Sunt sigur că-și face norma de rugăciuni.

Voi, restul… homeopatie creștină.

4 comentarii

  1. S-a adaptat, intradevar. Acum, ca merge sau nu cu jumatati de masura este discutabil. Privite dintr-un unghi suficient de bine ales incat sa le cuprinda pe toate, niciuna din ideile raspandite in masa nu este urmata cu masura intreaga. Nu este partid de stanga 100%, decat declarativ poate, nici liberal care sa nu se modereze cu niste masuri de protectie sociala, asa e si Indreptarul, best practice spre care tinzi. Idei in jurul carora oamenii graviteaza dar nici vorba de masura intreaga.

  2. Cred ca a fost relaxantă , voiam sa spun distractivă…dar ceva m a oprit… aceasta documentare sumară despre canoanele bisericești . Apreciez răbdarea .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Texte pe mail: