După ce am adunat câteva texte despre cum e să faci stand up comedy (și mai sunt multe de spus despre asta), m-am gândit să vă împărtășesc una-alta din experiența mea de jurnalist. În cazul de față despre cum e la facultate. Asta pentru că am văzut recent filmul de mai jos și mi-am pus mâinile-n cap. De râs.
Nu că-i tare? Vreau să-i cunosc pe oamenii din filmare și să aflu dacă vor lucra vreodată în presă. Și unde. Pentru că mulți par mult prea… zen George… zen…
Cu jurnalismul e cam așa:
- Anual ies din facultăți sute de jurnaliști. Câți dintre ei lucrează-n presă? Puțini. De ce? Pentru că mulți sunt lemn. Dar nu toți. Cu toate astea, în televiziune/radio/presă (online-print) sunt puține locuri, multe restructurări și e un domeniu în care poți intra și fără facultate-n domeniu. Serios, foarte mulți dintre cei care-s astăzi pe sticlă sau în FM n-au terminat vreo facultate de profil. Sunt doar buni la asta. Ăia care sunt;
- Personal cred că una dintre cele mai mari greșeli pe care o poate face un viitor jurnalist este să stea prea mult la facultate. Adică să tocească. Asta-i o meserie la care baza o prinzi în maxim 6 luni de cursuri, apoi trebuie să-ți faci mâna în practică. Exemplul personal: am dat pe la facultate cum dau interlopii prin sălile de teatru, dar în timpul ăla eram la radio (RRM Student FM)/ziar (Cronica Română). Ok, am avut și profesori mișto, dar asta pentru că…
-
… facultate particulară.
Nu m-am dus la stat pentru că “știam” că-i cu prezența obligatorie și eu eram din clasa a 12a în probe la radio. Nu voiam să mă-ncurc. Așa că m-am dus la Hyperion pe considerentul “nu-i nici FJSC, dar nici Spiru”. Profi mișto, mulți înțelegători cu faptul că eram angajat în domeniu și nu frecventam cursurile, dar am dat și de specimene sinistre (precum aia de engleză care ne forța să-i cumpărăm culegerile mizerabile), ori faptul că dintr-un examen de licență compus din două probe (scris și prezentare licență) “vedete” precum Roxana Nemeș au terminat facultatea cu media 8,33. Poate n-ai înțeles: Nota X + Nota Y = Nota Z : 2 = OriceDarN-areCum,33. Mda;
- Apoi, foarte mulți viitori jurnaliști nu știu ce vor și unde. O bagă toți p-aia cu “o presă curată, fără mizerii tabloide”, dar prea puțini cred în asta. Plus că pe mulți nu-i ajută fața/portul când fac afirmații atât de înălțătoare (vezi filmul de mai sus);
- Jurnalismul este o fabrică de roboței, mai ales dacă vorbim despre presa scrisă/online. În cele mai multe cazuri se caută oameni ieftini, capabili să recunoască butoanele de pe tastatură și în stare să bage zece știri (eventual cât mai SENZAȚIONALE) pe zi. Așa că dacă vrei să faci interviu/anchete/reportaje ai de tras. Pentru mulți șefi nu rentează ce vrei tu. Păi dacă o anchetă bună aduce cititori pe site cât 2-3 știri cu țâțe…;
- Dacă te-ai apucat de jurnalism pentru că vrei să apari pe sticlă înseamnă că îți place “the hard way”. Era mai simplu să te duci într-un club o lună, să faci Botnalism cuiva important și gata. Oricum, dacă ai intrat în facultate cu ideea „am față de TV” tot la un șliț ajungi, indiferent de drum;
Cam atât îmi vine să spun momentan despre cum stă treaba cu jurnalismul. Dar sigur vor mai urma…
