Ieri mi-a explodat bula după ce Dan Bittman a avut o ieșire de bătrân „înțelept” care sparge borcane cu murături în capul copiilor care se joacă în fața blocului (în copilăria mea a existat acest persona, nea Măzărică).
Dan „Măzărică 2.0” Bittman a declarat că el nu crede „în existența unui virus scos din buzunar de niște băieți deștepți” și se declară „șomer de lux de nouă luni” de când n-a mai putut să-și exercite meseria de cântăreț.
Am înțeles că artistul s-a plâns că măsurile luate în pandemie au făcut mult rău industriei muzicale.
Oare? Hai să facem o analiză comparativă între Covid-19 și Dan Bittman, încercând să aflăm care e cea mai mare bubă a industriei muzicale autohtone (cu toate că nu ne putem rupe de contextul mondial, România fiind în trend).
Ce știm despre Covid?
Momentan știm că omoară oameni. Fiindcă nu avem foarte multe date concrete (cercetarea costă timp și bani) și virusul suferă mutații destul de repede nu știm cu exactitate care este puterea noului coronavirus. O majoritate zdrobitoare a specialiștilor în medicină (adică oameni care și-au dedicat viața acestui domeniu, n-au cântat șansonete și apoi și-au dat cu părerea despre corpul uman) au recomandat măști, igienă, izolare, distanțarea. Cât? Cât e nevoie. Cu ce preț? Raport viață-business. Faceți voi calculele. Dacă ajungeți la un rezultat bittmanian („sunt 1 milion de morți după 8 luni de pandemie”, adică o nimica toată spune artistul), vă invit să vă sacrificați copilul/mama/tata/bunica/bunicul pentru profitul unei pizzerii, șaormerii, ori să aibă Holograf public.
Dar care a fost impactul Covid asupra divertismentului?
Cum majoritatea oamenilor sunt incapabili să respecte cele mai elementare reguli (câți se spălau pe mâini în trecut?) legea a spus „gata! Dacă sunteți prea proști să stați la distanță mai bine evităm o nasoală și închidem sursele de înghesuire”. Da, politicienii sunt și proști/mârșavi alegând să închid doar anumite industrii și lăsând altele la liber fără să explice de ce (încă n-am înțeles de ce e ok să mergi la păcănele, nu la teatru). Bine, cinic vorbind, lămâie-lămâie-lămâie aduce mai mulți bani la buget, nu? Cel puțin asta e scuza multor români când le spui că păcăneala e o boală și ar face mai mult bine dacă n-ar exista. „Nu putem închide un robinet așa bun de taxe”.
Închiderea sălilor de spectacole a afectat tot. Concerte, stand up, festivaluri.
Nu putem decât să estimăm ce înseamnă asta în non-victime Covid. Ce se întâmpla dacă se țineau toate concertele și evenimentele? Sincer, la cât de aplecați spre respectarea legii sunt românii (aproape de 0) putem presupune doar o explozie de cazuri. Ar merita? Pentru „câțiva morți” ar merita să-ți asculți vedeta preferată? N-ai mai putea aștepta 7-9-11 luni până apare un vaccin, ori știm mai multe despre boală?
Eu personal n-aș putea avea o relație de prieteni (nici măcar virtuală) cu o persoană pentru care contează divertismentul și nu persoanele expuse (diabetici, cardiaci ș.a.m.d.).
Dar Covid-ul are și o parte bună (pe care Bittman n-o vede din motive evidente pe care o să le explic mai jos): pandemia crește pofta de muzică.
Cred că la finalul acestei perioade oamenii vor face ce nu s-a mai văzut de la Colectiv – vor vrea mai multe evenimente live. Dacă nu vă mai amintiți, în epoca pre-Colectiv duduiau subsolurile și cluburile de live-uri.
Pauza asta forțată e posibil să le arate cât de important și frumos e să mergi la un festival, la un stand up, să cobori într-un subsol să asculți o trupă live.
Bine, ăsta-i gândul optimist.
E foarte posibil ca după pandemie să bubuie mainstream-ul divertismentului și foamea fast-food-izată de live-cu-panaș să îngroape și mai mult alternativele fără buget de marketing și PR. Dar până atunci trăim cu siguranța faptului că a crescut POFTA.
De ce face Dan Bittman rău industriei muzicale?
De fapt, de ce face Dan Bittman mai mult rău industriei muzicale?
Atenție, când spun „Dan Bittman” nu mă refer exclusiv la solistul trupei hiper-glorificate (după mine) Holograf. Vorbim de o mentalitate a artistului din spectrul bittmanian.
Artistul bittmanian nu mai vede muzica din postura de act (re)creativ și unificator cu audiența. Muzica e business. Publicul nu mai e format din „fani”, ci „plătitori de bilete”. Asta nu-i ceva greșit, toți cei care prestează ceva pe o scenă știu asta, dar se produce o schismă reală în mintea creatorului când livrează mai mult pentru bani/bilete decât pentru plăcerea actului.
Dac-o faci să-ți plătești rata la mașină e semn că n-o mai faci pentru motivul sănătos. O să apară presiunea să compui „mai bine” ca să-ți plătești și rata la plasmă.
În anii în care trăim ai putea să îți oferi talentul (muzică/stand up/teatru) și cu ajutorul internetului, chiar și pentru bani. Dar asta înseamnă flexibilitate, capacitatea de reinventarea și apelarea la un public (pe care l-ai crescut) capabil și dornic să plătească într-un online unde „totul e moca”.
Bittmanismul nu e despre artă, nu e despre relația fan-muzică ci despre pierderea unor pârghii financiare care nu se pot reinventa în online.
Mai exact: nu poți cânta la șuste politice online.
Banii buni în industria muzicală actuală nu vin din puținele concerte în cluburi. Dacă vă uitați, în ultimii ani, Holograf a susținut puține concerte în cluburi. Și dacă ne uităm la ei pe site o să vedem că unele „cluburi” sunt, de fapt, hale de volum unde se știe că sunetul e prost, dar mergi pentru ambient, mici, bere și uneori pentru că-i ieftin (sau „moca”) biletul. Da, la acel club mă refer.
Nu mai trăim vremurile în care trupa își lua bocceluța-n spate și pleca să cânte din pub în pub. Acum banii (ăia mulți) se fac din chermeze: Zilele Orașului X, Festivalul Pepenilor, Ziua Când Primarul A Mai Prostit Prostimea ș.a.m.d.. Acolo se învârt mii de euro.
Restul, cluburi și case de cultură… orgoliu și rotunjire de venituri.
Bine, bine, dar ce e rău în asta? De ce bittmanismul a dăunat muzicii?
Pentru că a dezobișnuit audiența de relația bilet-spectacol și a fast-food-izat evenimentele muzicale. O pandemie va face mai multă poftă de muzică live, comparativ cu 3-5-7 grătăreli politico-melomane în Parcul Sebastian din București. Știu, sună paradoxal, dar muzica cântată în contexte proaste (ca să nu mai spun de muzica realmente prostă) face rău muzicii.
Bine, nu omit faptul că și festivalurile-eveniment-grajd consumerist&hedonist-„nu știu cine cântă, dar am selfie cu brand” au făcut rău muzicii. Dar subiectul ăsta pentru altă ocazie…
Pe scurt: bittmanismul strică piața.
Acestea fiind zise, concluzia e simplă – Bittman vede totul mercantil. Și partea nasoală e că el nici măcar nu e unul din muritorii de foame ai industriei muzicale. Până acum n-am auzit lamentații similare la cei care trăiesc de azi pe mâine din spectacole. Probabil că stomacul strâns crește demnitatea.
Și am mai învățat ceva: după perioada asta n-aș merge niciodată la parcul de sporturi nautice de pe lacul Sulimanu, numit și A2 Wake Park. Ce? E deținut de Bittman? N-am știut. Nu, eu o fac din convingeri eco: nu vreau să îngraș sus domesticus cu bani făcuți deranjând natura. Sigur n-are legătură cu faptul că-i o afacere de 700.000 de euro făcută de Dan Bittman.
