Urmărind reacțiile de la ultimul episod de Speaker Demotivațional, în care am discutat despre un subiect mult așteptat și dorit – fumatul, n-au întârziat să apară mesajele în privat care să-mi spună că „episodul e cu dedicație pentru București?” sau „mă așteptam să spui cu nume și prenume cine simți că e responsabil de propaganda tutunului. Bucurenci”.
Și atunci mi-am dat seama că, da, Bucurenci a devenit un blazon al activismului ratat, al sell-out-ului. Se poate utiliza cu încredere verbul a bucurenciza când ne referim la persoane care au ajuns de partea a ceea ce au blamat mult timp. Politicienii se bucurencizează periodic.
Cu toate astea, doar din ce ne-a furnizat viața, putem considera că decizia de 1750 de euro a lui Bucurenci ar putea avea două scuze:
- E o persoană cinică – și-a dat seama că lupta e pierdută și că pâinea 7 Semințe a ajuns aproape de 8 lei. Tot respectul pentru omul de business Bucurenci. Nici n-a pierdut mulți fani în tranziție;
- E un visător – își imaginează că poate schimba ceva din interior, dar Philip Morris n-o să vândă niciodată morcovi, va recunoaște daunele când BOR-ul va recunoaște sclavia romă și o să-și închidă fabricile când BOR-ul va recunoaște sclavia romă. Am mai zis asta?
Dar apoi mi-a picat fisa: tutunul nu este singurul element senzațional de nociv pentru omenire/societate/România.
Mi se pare superb faptul că millennialii sunt vexați de industria tutunului și încet încet vor o țară ca afară (unde statul ține atât de mult la cetățeni încât vrea interzicerea fumatului), dar mai sunt și alte rele pe lumea asta și nimeni nu le-a taxat.
De exemplu…
Alcoolul. Atâtea vedete au girat consumul de alcool într-o țară în care alcoolul face victime în fiecare zi: pe șosele, în case, pe stradă. Nimeni n-a spus vreodată „Stelică… mai ușor cu berica aia că nu-i chiar așa veselie să bei” sau „Văncică, rolul rol, dar dacă-l duci în reclame lumea o să creadă că…”. Nimeni, nimic.
Câte vedete zâmbesc cu sticla în mâna la festivaluri de parcă aia-i esența, sursa plăcerii? Fără alcool degeaba mergi la concert, nu? A nu se înțelege că spun să nu bei. Nu despre asta e vorba. Cu toții bem. Important e ce mesaj transmitem. Și dacă alcoolul e cool… de ce să nu bei?
E absurd să taxezi influencerii de alcool care nu comunică și adevărul? E greu? Nu știu. Nu ne deranjează pe toți nivelul alcoolismului din România? Știu că brand-urile fac un efort uriaș în a pune cu font de 6 pe sticle mesaje despre responsabilitate, dar parcă nu e destul, nu?
Câte vedete au fost taxate pentru faptul că au promovat mașini poluante? Oricum, Dieselgate-ul a trecut prin România precum cocalarul printre rafturile cu cărți din Auchan.
Exceptând Bucurenci-tutun a mai fost cineva taxat? Înjurat? Luat la mișto? Nu. Am demonizat exclusiv tutunul. E incorect față de celelalte nasoale.
Când ai ditamai obezitatea în România e cam de prost gust să faci bravadă din cât fast-food poți îngurgita. Zic și eu…
Am un amic care lucrează pentru o corporație de pariuri și jocuri de noroc. Nu-i un secret nici pentru el că-l judec pentru asta. Și da, mi se pare că merită mai bine. Că nu-i un prost căruia viața a reușit să-i ofere doar atât. Are motivele lui pentru care alege să-și ardă neuronii pentru compania aia, dar eu am motivele mele să cred că poate mai bine pentru el și toată lumea. Pentru mine și el e un fel de Bucurenci. Mai ales că știe pe propria piele ce înseamnă dependența de jocuri de noroc. Știe foarte bine…
Îmi dau seama că vom atinge un nou nivel de civilizație abia atunci când vom taxa bucurencizările din toate domeniile nocive și pentru toată lumea. Nu doar tutun, nu doar vedete. Pe listă avem alcool, jocuri de noroc, industria petrolieră, fast-food ș.a.m.d.. Până unele din ele nu-și vor schimba modul de operare (ori să se închidă în glorie) n-o să fie cu adevărat bine. La cât de poluat am citit în ultimele zile că-i Ploieștiul mi se pare fabulos să te lauzi că dai cu badge-ul pentru unul din marii poluatori ai orașului.
Oare cum ar arăta o lume în care ai avea o jenă să spui că lucrezi pentru tutun, alcool sau pariuri? Fie, justifici faptul că vrei să mănânci, dar măcar nu e motiv de mândrie și laudă.
Uite o temă de gândire la care să reflectăm cât timp poluăm, consumăm, bem, fumăm…
2 răspunsuri
Respect. Foarte adevărat și bun articolul
Mi se pare aiurea să compari industria petrolieră cu aia a tutunului, că prima e încă o necesitate, nu se poate renunța chiar peste noapte la ea.
Crezi că orice fast-food e rău sau confunzi cu junk-food?
Și de curiozitate, ești fumător? Că dacă ești, mi se pare cam aiurea să comentezi.