Dacă nu sunteți la curent cu politica externă (pentru că-i plictisitoare, e cu nume complicate, sunt emisiuni mai bune la TV sau serialele preferate sunt prea importante) vă rezum totul în câteva cuvinte: s-a împuțit rău treaba între SUA și Iran. Două țări cu arsenal nuclear și lideri impulsivi ca două puștoaice de liceu.
Unii dintre voi veți spune că SUA e departe. Și Iranul la fel. Asta dacă știți să arătați România pe hartă. Chiar și așa situația-i nasoală.
De ce?
N-o să vorbim acum despre cine a început pentru că n-o să mai terminăm niciodată discuția asta. Cert e că micropenia ne pune iar în situații neplăcute. În loc să ne preocupăm de lucruri mult mai importante, precum unde ne facem vacanța de vară/cum stingem Australia/cum reducem ziua de muncă la 4-6 ore, acum trebuie să stăm și să facem calcule și strategii pentru un eventual război mondial.
Oameni nebăgați în seamă în copilărie, cu frustrări istorice peste care n-au trecut (tipul de oameni care urăsc toate femeile pentru că și-au luat papucii în a III-a), pun toată planeta pe jar.
Super.
Ce e de făcut în astfel de situații? Mai ales pentru români?
Evident că nu poți să fugi de așa ceva. În primul rând, n-ai unde. Un conflict major o să implice mai toate țările și alea care nu se bagă n-au nevoie de fizicul tău speriat. Apoi, ca bărbat, e de prost gust să nu te bagi la bătaie. Te arată toată lumea cu dejtu` și peste ani supraviețuitorii te vor înjura: „uite-l pe ăla care n-a vrut să lupte! Huo, lache! N-ai vrut să te bați pentru…”.
Pentru?
Motivele nu contează. Se găsesc. Unii sau alții vor spune că ne vor binele și că trebuie să ne băgăm în horă. O s-o facem. Liderii politici locali vor îmbrăca toată treaba într-o cârpă patriotardă pe care mai multe minți plate s-o fluture încruntați și gata de sacrificiul suprem. Unele femei vor umecta la gândul că vor șterge de praf crucile iubiților, nu bicicletele, cărțile sau colecția de filme.
Se vor aprinde alte noi focare de scandal prin lume și tot felul de ranchiunoși își vor aduce aminte de polițe vechi de sute de ani. De ce n-am lupta pentru cauzele alea? Ce altă treabă să avem? Lasă, ne relaxăm pe Lumea Cealaltă, promisă cu surle și trâmbițe, și-n amintirile celor dragi. Ce ușor le e liderilor să-ți promită liniște și pace după ce nu mai ești.
Gata, lăsați prostiile cotidiene, Netflix&alte infantilisme, și toată lumea să facă 50 de flotări.
2 răspunsuri
E trist . Cineva spunea odata ca ” sfarsitul lumii ” ( asta de-acum cu asa zis-ul comfort aka lux cotidian ) va veni ca fulgerul , pe nepregatite . Te trezesti intr-o dimineata cu zgomot de sirena si zgomot de bombe . Am o presimtire foarte sumbra si cred ca o retragere la sat sau pe unde se poate va putea sa ne prelungeasca viata pe un termen mult mai scurt . Nu mai e cum era candva . Acum cu drone , senzori , sateliti , te gasesc si la 50 de metri sub pamant .
Trist.
Si ca sa imbinam tristul cu ce ne place, recomand „World War II – In Colour” pe Netflix.