A nu vota este tot un act democratic

  Mi s-a viralizat în bulă, deja de ceva timp, impresia că persoanele care nu votează sunt la fel sau mai rele ca electoratul PSD. Pentru că există aceste calcule care demonstrează că dacă nu iese multă lume la vot câștigă electoratul social-democrat.

Am văzut destule glume și remarci pe la diverși oameni pe care-i urmăresc despre cum non-votanții sunt de două categorii:

• Nehotărâți naivi care fac jocul PSD;
• Nesimțiți care micționează pe vot.

Cu mintea de acum ambele variante îmi par defectuoase și pline de sofisme. Dacă n-aș crede că-s glumițe le-aș putea include liniștit în propagandă. Doar că bula mea nu face propagandă. Doar PSD-ul face asta. Bula mea informează.

 A nu vota e o decizie asumată iar șablonarea oamenilor este o greșeală pe care numeroși prieteni din online o fac, mai ales în raport cu „proștii” care votează cu PSD.

Simpatica campanie #VotNuTroc atinge emoțional, dar nu văd să lase loc de dialog. „De ce unii acceptă troc?”. Evident că de proști, nu? N-avem timp să înțelegem cauza problemei, trebuie să arătăm cu degetul, să cerem schimbări rapide. Ca să nu mai spun că unii influenceri folosiți în campanie nu-mi stârnesc încredere și nu-mi par un exemplu de verticalitate. Îmi e greu să îi înfierez pe dependenții de pomenile partidelor când îmi vorbesc unii dependenți de bani corporate.

Revenind la cei care nu votează.

Mi se pare o abordare reducționistă asta în care demonizezi persoanele care nu vor să voteze, fără răbdarea cuvenită unui dialog. Oricum suntem grăbiți, de ce am aloca câteva minute să dezbatem ceva atât de scandalos precum lipsa intenției de a vota?

Dacă mă raportez la cazul meu pot să vă asigur de pe acum că nu micționez pe procesul electoral. E ok, nu vă jignesc credința cu lichid secretat din rinichi.

Dar cum am ajuns în punctul ăsta?

Consider că până acum m-am jucat destul de-a cetățeanul cu putere și de prea multe ori mișculațiunile politice și-au bătut joc de votul și credințele mele. În prea multe cazuri partidele și-au trădat promisiunile, doctrinele (ha!) și votanții pentru combinații care ne depășesc. Oricum, de cele mai multe ori suntem depășiți de ce se întâmplă în spatele combinațiilor politice. Noi știm doar ce vrea presa să arate și ce firimituri mai adună jurnaliștii independenți, ăia pe care probabil îi poți aduna într-un Logan MCV.

Unde mai pui că procesul electoral este un mare compromis. În primul tur faci un compromis să găsești un candidat cât de cât apropiat de simțămintele tale (dacă-mi spui că ai un candidat în care te regăsești peste 70%…). Iar în turul doi, dacă preferatul tău n-a intrat, faci o gimnastică emoțională uriașă încercând să votezi clasicul rău mai mic. Și asta e o porcărie. Dacă în turul doi ți-a ajuns favoritul are nevoie și de voturile altei tabere pentru a câștiga. Cum crezi că se va revanșa?

Știu că viața e un cumul de compromisuri, dar uneori nu trebuie să te înhami la toate. Mai ales când situația e relativ clară.

Bula mea e supărată degeaba acum.

Iohannis pare că o să câștige și dacă vorbește cu 90% mai puțin, aducând un nou succes PSD-ului galben care a trădat de câte ori a avut ocazia și interesul. Cât despre PSD… partidul ăsta o să moară organic. Audiența îi îmbătrânește și o să mai supraviețuiască doar prin tineri prost educați și șantajabili cu locuri de muncă și funcții. Dar o să se curețe încet și sigur. Nu acum, nu în 5 ani, dar doar detergentul din reclame curăță repede și incredibil de eficient.

USR-ul nu mă convinge (includ în structura asta și Plus-ul). Îi știu audiența, o văd aproape în fiecare zi. Nu mă satisface schimbarea paradigmei din „săraci, needucați și pomanagii” în „avuți, aroganți și consumeriști”. Nici măcar nu-mi dau seama dacă e un rău mai mic. Nici nu cred că trebuie să comparăm relele.

Restul partidelor sunt o glumă. Șarlatani, nebuni sau visători penibili.

Asta nu-i politică, e doar o constantă sursă de anxietate socială. E ca și cum m-aș uita zilnic la Știrile de la ora 5.

Ar putea funcționa prezentarea la vot și anularea buletinului. Dar cine credeți că ar vrea să arate asta? S-au afișat vreodată cifrele cu buletinele anulate? Au înțeles vreodată politicienii ceva din asta? Nu, pentru că a contat prezența cât să valideze procesul electoral.

Evident că-mi surâde o abordare precum în „Eseu despre luciditate” de Saramago, adică cât mai puțini oameni la urne. Cel mai clar semnal că nu te mulțumesc politicienii e să nu intri în jocul lor. E ca-n fotbal: nu-ți place ce se întâmplă, nu mergi pe stadion. Că dacă te duci să-i înjuri… pe ei îi interesează să plătești biletul.

„O să câștige PSD-ul”. Și? Ce putere poate avea un partid votat de 15-20%, hai 30% din populație?

N-ai dreptul să comentezi dacă n-ai votat? Hm… mergând pe acest fir logic am putea spune că nu-i ok să vorbești despre foarte multe lucruri. Câți părerologi culinari au gătit vreodată? Câți opinioși sportivi au fost sportivi de performanță? Câți votanți sunt la curent cu subtilitățile politice interne și externe de votul le oferă atâta forță?

Și nu pot uita faptul că unii acum consideră nedemocratic să nu votezi, dar sunt aproape aceleași persoane care acum câteva luni făceau campanie împotriva unui alt proces electoral. „Da Bonea, dar atunci era un referendum, acum…”. Acum ce? Ăla era tot un proces electoral important. Ăla ne ajuta să cunoaștem realitatea mentală a neamului. Am abandonat lupta aia. Am reprimat acel referendum de teamă să nu știm cruntul adevăr. Acolo a fost bine să nu mergem la vot… Vedeți cum e cu standardele duble?

Momentan situația din punct de vedere politic e clară. Știm care bulă o să câștige. Urmează să confirme. Asta dacă nu se nicușordanează. Dar asta rămâne să vedem.

Până atunci oamenii vor rămâne supărați pe „lipsa de implicare civică” a celor care nu votează. Chit că au un motiv sau un grătar.

Să sperăm că toți acești neimplicați nu se vor enerva vreodată pe aroganțele astea office și nu vor recurge la acte nihiliste votând pentru răul cel mai mare. Doar așa… ca să terminăm bâlciul.

La alegerile astea merg pe mâna oamenilor care știu mai bine ca mine. Am încredere în judecata voastră. Sunt sigur că voi știți mai bine ce e bine pentru toată lumea, din moment ce sunteți așa siguri că ceilalți greșesc.

Ce se poate întâmpla rău? Să dezamăgească politicienii? Da, dar noi ne-am făcut datoria, nu?