Probabil că unii dintre voi vă întrebați: „George, ai făcut dintotdeauna stand up? Și publicitate? Și toate celelalte lucruri care lasă impresia în online că ești un om fericit și de succes?”. E, dragii mei, stați puțin să vă spun scurta istorie a trei job-uri memorabile din trecutul meu.
-
Junior Beauty Seller
Prin liceu am vrut să-mi fac trupă cu to`rășul Cristi. Să fim și noi ca Ramones. Doar că n-aveam talent și instrumente. Așa că ne-am gândit să ne angajăm. Măcar așa rezolvam o problemă, aia cu instrumentele.
Primul loc de muncă?
El s-a apucat să facă mici la o terasă prin cartier, eu m-am făcut Junior Beauty Seller pentru firma unui nene care fuma trabucuri groase și asculta mult Goran Bregovici. Bine, de fapt eram vânzător de cosmetice cu valiza, dar în ziua de azi aș avea un ecuson cu o titulatură d-asta belicoasă.
Mi s-a făcut un instructaj sumar vis-a-vis de publicul țintă, produsele pe care le căram în geantă și zona pe care o acopeream. Practic mă învârteam într-o zonă din oraș cu o geantă plină cu săpunuri lichide, geluri de duș, oje, rujuri, fonduri de ten și rimeluri. Trebuia să intru DOAR în firme, să abordez angajații și să atrag cu discursul repetat. „Buzele dumneavoastră merită un produs de calitate. Acest ruj le-ar scoate în evidență”, „soția dumneavoastră ar aprecia un gel de duș hidratant” și alte bla-bla-uri.
N-aveam voie să deschid geanta cu produse pe stradă pentru că n-aveam autorizație să vând acolo. Nu știu care era faza de puteam să vând doar în alte firme.
După vreo lună și ceva am renunțat pentru că nu era prea distractiv să mergi pe jos, într-o vară caniculară, prin Bucureștiul plin de maidanezi. Unde mai pui că salariul era un procent din vânzări. Și atunci am aflat că-n vânzări fusta scurtă și cracii buni pe care nu-i aveam puteau ajuta.
Cu mici eforturi ne-am cumpărat chitarele. Cu talentul n-am reușit s-o rezolvăm.
-
Băiat la pompă
Următoarea vacanță din liceu mi-a adus oportunitatea multinaționalei. OMV, sau „O M*ie Veselă” cum se mai spune printre angajați.
Funcție? Băiat la pompă.
Tuns gazon, curățat pompele (prin frecare), șters praf, alimentat mașinile clienților, șters parbrize, verificat presiunea la roți. Salariu fix + bacșiș. Benzinăria se afla într-o zonă bună așa că bacșișul se făcea lejer. Venea pițipoanca de Pipera, nu știa să-și deschidă rezervorul, nu voia să-și alimenteze singură să nu-i miroasă cuticulele a fără plumb, îi ștergeai și geamul și pupai ceva. 10-15 lei, ce altceva?
Cineva a avut noroc și l-a prins pe Gigi Becali la pompă. A alimentat limuzina reparată cu ranga și-a primit 50 de lei.
Au fost trei luni de opulență. Trei luni n-am pus gura pe bere mai ieftină de 5 lei și-n bodegile în care în mod normal trăgeam de o Timișoreana cu orele ajungeam să cer Zipfer sau Budweiser.
Vara a trecut, banii s-au terminat, m-am întors la școală și la Timișoreana.
Acum, când merg la benzinărie și văd că pompele miros a benzină îmi vine să le spun băieților (care acum sunt niște neni) „pe vremea mea miroseau pompele a flori de primăvară”. Când se anunța câte o inspecție mirosea toată stația a curat.
-
Monitorizare presă
Aici a fost treabă serioasă. Job pe bune, vreun an și ceva. Tură de noapte. De la 11 noaptea până la 7 dimineața monitorizam presa scrisă și rezumam niște chestii în funcție de clienți (practic sintetizam ce scria-n presa scrisă despre anumite companii auto, vedete ș.a.m.d.).
N-am fost bun la asta pentru că nu-mi plăcea deloc. Era repetitiv precum masturbarea. Începeam seara cu scanarea ziarelor și revistelor (fix ca masturbarea), apoi așteptam să le înregistreze sistemul și ore întregi făceam rezumate: „În articolul din… compania… e prezentată ca având… (bla-bla vreo 3-4-5 rânduri)”.
În schimb un colectiv extraordinar.
Dar ce e important e că a fost de noapte. Și munca pe tura de noapte este (aproape) sinucidere curată. Organismul se duce pe rect de bine ce e, mănânci prost, dormi prost. E ca și cum ai merge în fiecare seară în Fratelli, doar că ai sta la calculator să tastezi chestii în loc să dansezi și să te distrezi.
Munca de noapte și-a spus cuvântul când m-a găsit tata somnambul, încercând să urinez în ficus, și când într-un alt episod somnambulic am refuzat un job al cărui interviu îl luasem. Job care implica să testez mașini și să scriu despre ele. Pe bani frumoși.
