Deschid site-ul celei mai citite și importante publicații dedicate sportului din România și văd o mizerie mare cât blaturile făcute-n fotbalul românesc: se plânge cu lacrimi de crocodil de dorul caselor de pariuri afectate de coronavirus.
Înainte de toate trebuie să subliniez (din nou – și nu sunt singurul) paradoxul situației.
Gazeta Sporturilor se vaită periodic în articole că sportivii ajung pariori, că se prăvălesc în această patimă cu viteza cu care îmbracă tricoul de meci pe care tronează sponsorul: pariuri. Jelanie, „ce caracter ratat”, „ce viață distrusă de pariuri”, „ce trișare”.
Dar în paralel vedem articole (plătite?) cu „Cele mai bune cote”, „Învață să pariezi” sau precum cel de acum cu „Statul pierde o avere fără pariuri”. Uite că se poate și cu p*la-n cur și cu sufletul în Rai.
Pariurile sunt o problemă gravă.
Zeci de specialiști au vorbit despre câtă suferință provoacă și cum singurii câștigători în toată ecuația asta sunt casele de pariuri. S-a vorbit, s-a studiat problema, e nasol. E o boală, o dependență, un viciu care provoacă o altă formă de cancer.
Ce aflăm din Gazeta Sporturilor?
Că România „pierde” 70 de milioane de euro lunar pentru că oamenii disperați să parieze n-o mai pot face în condiții normale (pre-Covid). Uite, aici erau banii de școli și spitale.
Sorin Constantinescu, consilierul guvernamental în domeniul jocurilor de noroc, a declarat că „efectele economice sunt teribile. Foarte mulți organizatori își pun problema dacă mai au fonduri să mai deschidă”. Nu cred… știrea asta mi-a stricat complet ziua. Eu mă gândeam că unii pariori nu mai au bani, casă, familii, dar drama e că unele maghernițe de pariuri nu-și mai pot relua treaba după coronavirus.
Aici era suferința.
Industria care face zilnic basculante de bani (și care în unele cazuri s-a mutat cu succes online) suferă? Nasol.
Dar bine că se preocupă statul de grija ei (și aparent și presa). Să-i ajute statul pe cei din industria jocurilor de noroc. Banii lor sunt buni.
Cică industria asta are vreo 45.000 de angajați. Ce să faci cu ei? Doar n-o să-i ajuți să facă o reconversie profesională, ori să-i ghidezi să-și găsească menirea dincolo de tejgheaua casei de pariuri (și ce altceva mai fac). Mai bine să-i condamni la un job care, așa cum e el, pune pâinea pe masă.
Menirea unui stat infect e să asigure locuri de muncă, nu mai contează cum sunt ele.
Și dacă tot plângem de dorul banilor pierduți, voi știți câți bani pierde România că nu promovăm alcoolismul? Producătorii de alcool plătesc milioane la stat și ar da mai mulți bani dacă am bea mai mult. De ce nu promovează presa/guvernul băutul pentru țară și popor? Bem prea puțin. D-aia suntem săraci.
Și companiile care vând tutun cotizează la stat. Hai să fumăm pentru neam și buget.
Până și bătutul femeilor e profitabil.
În anii de glorie ai violenței conjugale se vindeau topoare, bâte și cuțite mult mai bine (produse impozitate). Și se făceau locuri de muncă (cineva producea topoarele, bâtele și cuțitele). Astăzi sunt din ce în ce mai puține femei bătute și statul suferă. De unde bani de autostrăzi?
Asta-i salvarea țării: să jucăm la pariuri. De acolo vine progresul.
P.S. – dacă mai căutai motive să pleci din țară cred că ăsta e destul de bun. Țara vrea cetățeni bolnavi pe spatele cărora să facă bani și e incapabil să gândească un buget curat. Nici măcar nu se chinuie.
Un răspuns
Despre ludopatie ți-am mai, scris așa că azi îți scriu despre vicii. Statul are două posibilități. Să le interzică sau să le legalizeze însă să le și taxeze pe măsură.
În cazul primei variante statul s-ar găsi cu mari probleme și costuri pentru combaterea lor pentru că viciile sunt inevitabile în societate. Eu personal nu cunosc un stat pe planetă care să nu aibă probleme de combatere a criminalității. Asta pentru că toate viciile interzise sunt teren fertil pentru criminalitatea organizată și crede-mă chiar dacă în România nu se vorbește criminalitatea organizată în România are suficiente tentacule în diverse domenii și mai ales în domeniul viciilor. Prostituția și drogurile sunt cele două vicii românești controlate de clanuri. Pentru că în Italia organizațiile criminale au diverse denumiri ndrangheta, mafia iar in Romania se numesc clanuri. Știm bine că clanurile românești au ajuns atât de puternice încât în urmă cu câteva luni asigurau protecția Președintelui Camerei Deputaților din România. Deci avem și un primat în Europa! Suntem primul stat european care a permis unei organizații criminale să protejeze un politician cu rang atât de înalt dpdv politic!
Din păcate criminalitatea organizată este foarte puternică în România iar codul penal românesc nu o clasifică la categoria deosebit de periculoasă așa cum este în occident. Iar eu personal fără să fac mari eforturi am observat și alte domenii în care ea acționează. Însă despre asta am să vorbesc atunci când o să scri/vorbești pe temă.
Respect.