Nu e un secret pentru nimeni faptul că trăim într-o cultură a lui „știu eu pe cineva”. Cei mai realizați români „știu pe cineva”, iar cei mai puțin norocoși „știu pe cineva care știe pe cineva”. Cine spune „nu știu pe nimeni” nu știu ce a păzit până acum și cum de a supraviețuit.
E bine dacă spui „știu pe cineva” din rândul medicilor, polițiștilor, farmaciștilor ș.a.m.d.. Doar așa poți soluționa probleme care în mod normal n-ar avea rezolvare, ori pentru care ai aștepta prea mult.
Și întotdeauna noi ăștia care „nu știm”, când alții o fac, suntem tentați să înjurăm și să aruncăm scuipați în capul celor care îi ajută pe cunoscători.
Hai să încerc o explicație mai puțin plastică.
Mergi la medic. Stai la rând. Vine Cutărică și se bagă în fața rândului, intrând înaintea tuturor. De ce face asta? Pentru că „știe” doctorul, deci pe cineva. Ce faci în momentul ăla? Te enervezi și-l înjuri pe cineva (doctorul). Că doar cineva a permis nesimțirea asta.
Dar hai să vedem lucrurile și altfel (pentru că întotdeauna există și altfel de a vedea unele situații).
Urmează o ecuație complicată (cred), dar hai s-o simplific.
Personajele:
A – are nevoie de un ajutor
B – știe pe X care are putere, poate ajuta
X – deține o funcție
A discută cu B. „De câteva zile mă chinui să-mi rezolv o problemă și nu reușesc. Vreau să (ceva)”. „Păi de ce nu mi-ai spus? Că eu îl știu pe X. X te poate ajuta!”. „Băi… nu trebuie… adică… nu vreau să încurc…”. „Nu încurci deloc! Îl știu eu pe X. O să te ajute sigur!”.
Acum B se simte în putere, stăpân pe situație, cu o treaptă peste A pentru că dețin capital social (știe pe cineva). Problema e că X nu vrea neapărat să ajute. Poate a ajutat cândva, de câteva ori, dar nu-și propune să ajute mereu. N-are chef, nu-i place, nu se simte bine să-i fie scuipată aura cu fiecare ajutor dat pe sub mână.
Dar X e de treabă, are suflet bun, e genul de om care spune greu „nu” și îi e aproape imposibil să refuze pe cineva (mai ales dacă îi este cunoscut). Mai ales pe cineva manipulator ca B. Știm cu toții un B, persoana care se gudură mereu când are nevoie de ceva, puțin slugarnic, puțin îmbârligător. Asta când nu se comportă de parcă X îi e angajat. De asemenea, e oribil să ai rude B când ești în poziție de X. Vor abuza de tine.
Acestea fiind zise, mi-ar plăcea să nu omitem (pe viitor) și faptul că orice sărit peste rând se datorează unui B care spune „știu eu pe cineva” și un cineva care e prea bun.
Dacă vă oftică faptul că tocmai am găsit o scuză pentru săritul nesimțit peste rând… o să vă treacă. Știți voi pe cineva, nu?
2 răspunsuri
:))) Si la fel este vina lui A ca s-a folosit de capitalul social pe care il detine B ca sa calce peste cei care asteapta; si la fel este si vina lui X ca a permis asa ceva (fie prin indiferenta, fie pentru ca a vrut sa il faca pe B datornic) si uite asa descoperim ca societatea functioneaza ceva mai complex decat ne imaginam noi si ca tranzactiile de bunuri si servicii au un rol foarte important.
Poate că „se ajunge la un prag pervers, de manipulare al altruismul” (sic) 😷🙏