Palatul Universul din București are o istorie foarte interesantă. Și lungă, de peste 100 de ani. Dar trecând peste aceste detalii (și multe altele pe care le puteți afla cu un singur click pe Wikipedia), Palatul Universul pare un alt exemplu de copil frumos pe care părintele s-a chinuit să-l îmbrace hidos.
Și nu mă refer la cum arată clădirea, ci la ce accesorii poartă.
Aerele condiționate.
Se vede neamul prost cu ochiul liber. Te uiți la fațadă și înțelegi atâtea despre istoria autohtonă. Zgârie retina într-un hal fără de hal. Fotografia asta făcută de mine acum câteva zile e o nouă dovadă a faptului că suntem neam de traistă. Probabil că a existat următorul dialog:
- Trebuie să punem aer condiționat…
- Trebuie!
- Cum facem? Cum așezăm hărăgaia care trebuie să fie pe exterior?
- Păi… o punem pe fațada clădirii.
- Hm… sună bine. Auzi, dar dacă vrea fiecare departament/birou să-și pună aer condiționat?
- Păi să vorbim cu ei să-și pună fiecare astfel încât să nu existe nici măcar o simetrie. Ba chiar să îl așeze astfel încât să atârne tuburile cât mai inestetic și urât cu putință.
- Aha… foarte bine zis!
Și asta a ieșit.
O clădire frumoasă plină de „păduchi” așezați hidos de oameni care parcă trăiesc în locuințe fără ferestre și lumină naturală.
Măcar design-ul ăsta nebun se pupă cu dinamica străzii, mașinile parcate în zonă fiind o proiecție la sol a modului cum s-a gândit fațada cu aerele condiționate.
Hai să văd și partea plină a paharului: n-au pus termopane cu rama albă, precum la alte clădiri frumoase care acum arată de parcă-s buticuri. La Palatul Universul nu s-a manifestat 100% fetișul românului pentru termopan de prost gust. Și legat de aerele condiționate putem aprecia efortul de a face totul să arate muncit-prost. Îmi pare că s-au ars mulți neuroni încercând să faci lucrurile să fie atât de urâte și stupide.
Altfel spus, asta se întâmplă când muți mintea de bordei în palat.
