Acum vreo lună eram prin Grecia și mă miram că pe toate plajele pe care am stat n-am auzit muzică. Nici în restaurantele pe unde am mâncat nu mi-a fost dat, cu forța, să ascult playlistul cuiva. Mâncam și mă relaxam în liniște, ori ascultând valurile. Atât.
Mi-am amintit că și pe plajele din Bulgaria, Spania și Italia (pe alea pe care am fost) n-am avut parte de muzică excesivă. Pe ici-colo niște boxe, dar cele mai multe plaje erau rezervate sunetului de… valuri.
De vreo câteva zile sunt pe litoralul nostru și puteți să mă credeți pe cuvânt când vă spun că nu știu cum sună marea.
Până să ajung la plajă îți dansează deja mâncarea în farfurie. Și muzica nu trebuie să fie „proastă” ca să deranjeze. Fiind adeptul unui playlist versatil („de toate+manele”) nu pot să spun că mă deranjează un anumit stil muzical, dar mă irită muzica, mai ales aia repetitivă și tare. Și mă enervează profund aroganța celui care-mi alege muzica pentru ciorbă, cafea sau pilaf.
Când mă plimbam prin țară cu stand up-ul mai întrebau patronii ce părere am de restaurantele lor. De prea multe ori am spus „frumos, dar muzica e groaznică”. Ori prea tare, ori prea paralelă cu temă locației.
Și o să vedeți că acolo unde se mănâncă și muzica e tare… oamenii nu vorbesc. Că nu pot. Ori țipă unii la alții. Și dacă nu vorbesc… stau pe telefoane. Ori pleacă repede.
Dar pe litoral e cu atât mai trist.
Ai putea asculta natura (valurile!), dar ești forțat de context să mănânci în ritm de club, pe cele mai proaste versuri de la radio Zu, pe fetișul nostalgic al cuiva, ori vreun concert rock dat tare (să audă prostimea că-i un rocker deștept în zonă!).
Cum de nu-și dă nimeni seama că muzica poate enerva? Cine a stabilit că muzica, aia propusă de locație, e neapărat cea mai bună opțiune? Net superioară nimicului.
Și pe plajă e prăpăd (cred că peste tot). De undeva, mai aproape sau departe, îți impune cineva muzica lui. Și e enervantă chit că-i rock, dance sau manele Zu. Și e enervantă pentru că nu putem să simțim toți, în același timp, chef de X sau Y. Eu sunt mai eclectic, vreau un Guță, apoi Led Zeppelin și apoi niște Bob Marley. Ce fac? Stau cu căștile pe plajă ca să nu mă enervez la colecția de rock/dance/pop enervant și repetitiv? Nu mai bine… nimic?!
Și o să vedeți că acolo unde e muzica tare pe plajă… oamenii nu vorbesc. Că nu pot. Ori țipă unii la alții. Și dacă nu vorbesc… stau pe telefoane (nu poți să citești o carte în zgomot).
Probabil că nu-mi rămâne decât să-mi pun căștile în urechi, pe plajă, și să-mi pun sunete cu valuri de pe Youtube. Poate așa aud și eu marea.
7 răspunsuri
Propun plajele pustii în sensul ăsta – vezi Tuzla, corbu și altele, dar cu precădere Tuzla în partea sălbatică. Dacă prinzi și un calmant mai colorat e și mai și.
Care-i faza cu pozele cu pisici?! Pune altceva în locul lor, cum făceai înainte.
E mai sigur pentru algoritmul Facebook când share-uiesc articolele acolo.
Și eu cunosc câteva locuri, dar nu ți le pot spune, zdaiseama, că vii cu muzica peste mine.
Da,e o lipsa de civilizație sa obligi oamenii sa îți asculte muzica data la maximum. Se pare ca suntem singurii grobieni de pe fata pământului, din moment ce nici măcar bulgarii și grecii nu fac asta,ce sa mai vb de italieni și spanioli. Ăștia suntem,asta e,trebuie sa ne resemnat,dacă nu avem pretentia sa închidă aia muzica.
Cum? Spaniolii nu-s grobieni la capitolul muzică? Înseamnă că eu am văzut altă Spanie
Depinde unde te duci. De obicei ei au reguli stricte.