România, o țară ok. Dacă nu ești un rom homosexual și musulman

Am impresia că s-a trecut pe lângă cel mai recent sondaj IRES precum depășesc unii pe interzis coloana de proști care așteaptă la semafor.

S-a vorbit prea puțin despre cum arată România în 2019, conform răspunsurilor date de români. Partea interesantă e că suntem tot acolo. Tot la final de Ev Mediu, captivi într-o mentalitate de sat de la marginea unei mânăstiri. Pereții caselor sunt din bălegar, dar se sprijină pe plasmă.

Conform sondajului românii sunt chiar buni cu semenii lor. Bine, există și excepții.

În 2019 românii nu au încredere în homosexuali, imigranți și romi. Am zis 2019, nu 1019.

Ce eșec social e țara asta dacă în continuare romii sunt cea mai discriminată și de „neîncredere” categorie. Vina aparține tuturor, cu prea puține excepții.

E la fel de interesant faptul că românii n-au absolut deloc încredere în homosexualii. Dar deloc! Dacă ne luăm după ce au răspuns compatrioții nu poți să te încrezi într-un gay nici când îl întrebi cum să ajungi pe X stradă. Sunt extraordinar de curios să-i cunosc pe oamenii care n-au ÎNCREDERE în gay. Nu ăia care se consideră scârbiți de gay, ci ăia care n-au încredere. „Nu-mi pot lăsa bărbatul la bere cu Marcel. Marcel e gay. N-am încredere! Dacă-l homosexualizează?”. „Homosexualii nu-s de încredere. Am un coleg gay la birou. L-am rugat să-mi cumpere o baghetă de la Mega și pentru că-i gay a uitat!”.

Nici în musulmani nu e prea mare încrederea. Ăștia-s în stare să (toate stereotipurile).

Altfel spus, românii sunt chiar mișto. Suntem mega toleranți cu bătrânii. Dacă nu-s homosexuali. Un bătrân gay e blasfemie. Să fie gay pe banii lor de pensie! Rușine!

Și nici femeile nu mai sunt atât de discriminate. Bine, să fie femeie, nu țigancă, ori evreică.

Românii sunt pâinea lui Dumnezeu. Dar ca-n orice relație trebuie să faci și tu un efort dacă vrei să fii plăcut și acceptat. Tot ce trebuie să faci e să te lepezi de etnie, religie și homosexualitate.