Medical vorbind cică nu-i bine să mănânci crenvurști. Nici pateu (în special ăla vegetal), brânză topită sau parizer.
Dar uneori te trezești că indiferent de ce-ți spune buletinul tu ai 10 ani și vrei să mănânci un metru de hot-dog (baghetă + crenvurști + un bidon de ketchup + un borcan de muștar). Ori pâine caldă cu parizer și muștar. Că mna, uneori capul și stomacul îți spun „hai să facem un pogo!”.
Toată lumea vorbește despre cât de nesănătoase sunt toate astea, ce ingrediente dubioase au, dar lider incontestabil rămâne crenvurștiul care-n imaginația multora pare făcut cu bucăți din Elvis, Ceaușescu, nasul lui Michael Jackson și bucăți de sol de la Cernobâl.
Și cred că au dreptate. Ați mâncat de curând crenvurști? Și nu vorbesc despre hot-dog-ul de 1 leu de la Ikea, despre care hai să fim sinceri: cât de sănătos credeți că este dacă valorează mai puțin decât o ascuțitoare de creioane? Vorbesc despre ce se găsește prin comerț. În primul rând e greu să alegi ceva. Durează mai puțin să alegi o manea preferată dacă ești rocker decât să-ți dai seama care crenvurști e „mai sănătos”.
Așa că am ales în funcție de ce-mi aduceam aminte că am văzut la TV.
Reclama la crenvurștii Meda. Știți despre ce vorbesc: vin oamenii în vizită, gospodina „gătește” crenvurști, lumea moare de poftă. N-o să comentez reclama, dar sunt curios dacă la ocazii speciale bucătăreasa din reclamă pregătea ceva special: crenvurști umplut, crenvurști cu măr în gură, drob de crenvurști și crenvurști în foaie de viță.
Am ajuns acasă. Am fiert apă, am pus degetele la fiert până au făcut POC! Am tăiat bagheta. Am uns-o cu ketchup și muștar, ocazie bună să descopăr muștarul „Crenvurștilă”. Bun, picant, interesant. Ce să mai, Dijon dă grătar între blocuri. Am desăvârșit creația și am închis bagheta. Am mușcat. Am devorat mai bine zis. Picantul acoperea orice alt gust, dar era bun. Parcă-mi venea după masă să ies să bat mingea în spatele blocului. Am terminat. Apoi stomacul mi-a bătut în țeavă și-a spus: „nu mai bine mâncai pâine unsă cu ulei de ricin?”.
Concluzia? Să mănânci crenvurști e pe locul II în topul „Cele mai proaste lucruri pe care să le faci în viață!”. Pe prima poziție e să faci amor cu una-n WC la Kulturhaus după ce ți-a zis că are 21.
Nu știu dacă problema au fost crenvurștii de la Meda. Acum probabil o să-mi spuneți că X firmă folosește o combinație mai bună de chimicale și pastă de carne, dar eu vă spun că nu-i feng shui. Ori eram copil și dezvoltasem o formă de imunitate la anumite mâncăruri, ori crenvurștii de acum 15-20 de ani erau cu adevărat buni. Unde-i mai găsesc? Da da, știu gluma cu „ai încercat crenvurști de la ciobani? E de țară.”. Haha.
P.S. – cică așa se fac:
