Rasistule, stră-stră-stră-mă-ta s-a coțăit cu un negru

E greu să-i explici Istoria unui rasist. E ca și cum ai încerca să-i explici istorie unui rasist.

Atât e de dificil. Dar dacă ne coborâm la nivelul lor de înțelegere a speciei umane putem tinde spre o dezbatere pe care s-o abandonăm după maxim 30 de minute.

Dar să-ncercăm. Rasistule alb, textul ăsta-ți este dedicat. E pentru tine așa cum tu crezi că planeta asta e doar pentru tine.

Te-ai uitat vreodată în oglindă? Da, știu, ești de o frumusețe ancestrală, alb, pur, imaculat. Eventual și blond, dar nu-i obligatoriu. Te miră cumva faptul că ai buzele mai groase? Te pune pe gânduri nasul borcănat? Vezi și alte trăsături care nu corespund 100% filonului divin din care faci parte?

Știi de ce? Pentru că nu ești alb cum nici mă-ta nu-i virgină.

Și asta doar la suprafață. Dacă te mai analizăm și-n profunzime cine știe ce lucruri „odioase” mai găsim…

Acum mulți, mulți, muuuuulți ani, strămoșii tăi au plecat de undeva din Africa. Foarte pe scurt: s-au dat jos din copaci – au început să meargă drept – s-a adaptat structura corpului la alergat în două picioare – s-au epilat de părul inestetic de pe spate, piept și buci – au hotărât să plece aiurea.

La fel au făcut și strămoșii celorlalți oameni. Nu, ai tăi n-au coborât din Munții Bucegi, zămisliți de vreo deitate. Nu! Încetează cu prostiile. Dacă mai spui așa ceva o să cred că ești în delir mistico-naționalist și-o să-mi doresc să-ți îndes Xanax cu un făcăleț pe toate orificiile. Așa că încetează cu prostiile.

Revenind.

Deci stră-stră-stră-…-stră mă-ta era de culoarea aia care nu-ți place ție. Tot mergând ea prin deșert, spre nord, a sărit din piatră-n piatră, așezare-n așezare, pendulă-n pendulă. Pe drum s-a întâlnit și cu alte maimuțe dezblănite și a copulat. S-a copulat într-o fericire, de dragul speciei, neștiind că ție nu-ți place coțăiala cu alte etnii.

În mii de ani, multe progenituri mai departe, pielea și-a schimbat culoarea. Nu-i complicat de înțeles. E o chestie cu soare, chimie, epidermă. Hai că poți.

Ajunsă la sud de Dunăre, stră-stră-…-stră mă-ta s-a întâlnit cu unul dintre strămoșii mei. Bonev. Ceafă groasă, borcane mari de castraveți. Doar pentru a te oftica pe tine, Bonev s-a iubit cu stră-stră-stră mă-ta. Stai liniștit că tu n-ai apărut de aici, nu suntem atât de înfrățiți.

Între timp, stră-stră-stră mă-ta a ajuns pe teritoriul căruia tu îi spui cu multă emfază „România”. Acum s-o înțelegem și pe ea. E obosită, își plimbă genele de mii de ani pe atâția kilometri. Ajunge într-un sat, își face o familie acolo, dar îi pică cu tronc un sclav țigan. Îl înșală pe soț cu Pardalian, rămâne gravidă, îți mai naște vreun strămoș.

Până în punctul ăsta moștenirea genetică e un talmeș-balmeș la toată lumea.

Și așa ajungem și la tine, mândria speciei, alb ca spuma laptelui. Perfecțiunea întruchipată. Ești leit stră-stră-stră-stră-bunicul tău, Chudwuemeka Kwanza.

Maimuță albă, acum ai înțeles?

Nu? Evident, doar ești căzut în gene…

…

P.S. – știu că-i greu să accepți realitatea, dar și realității îi e greu cu tine.