Dacă nu ai timp să citești te invit să asculți:
…
În ultima perioadă, de când a pus Daddy prima femeie premier (sau paravan, depinde cum vreți să-i spuneți), am simțit o fulminantă creștere a calității actului politic în România.
Femeile au făcut diferența.
E minunat că feministele au cerut mai multe reprezentante ale sexului pigulit în politică. Mai ales la vârf. Problema e că nu au spus și de ce factură să fie aceste femei.
Olguța, feminină ca un cuier, cu opulențele ei verbale, nervii de parcă ar domina BDSM orice conversație și cu o poziție a membrelor inferioare care-ți arată ce înseamnă să călărești Craiova ani de zile din funcția de primar.
Dăncilă e o femeie atât de simplă. Atât de din popor încât îl bate și pe Băsescu la populism. Băsescu n-a reușit niciodată să fie 100% bărbatul român. S-a apropiat vertiginos de imaginea bețivanului caterincos, tupeist și guraliv, dar nu și-a completat niciodată „ținuta”.
În schimb, Dăncilă, e o femeie atât de neaoșă. Femeia care nu iese din vorba bărbatului, cheltuie bani doar pe tunsori făcute la salonul dintre blocuri, haine cu etichetă dă firmă luate din bazar și te așteaptă seara acasă cu raportul cald.
M-am enervat pe Iohannis și sexismul lui.
Dăncilă n-a vrut să-i răspundă săptămâna trecută la telefon, să vorbească despre ambasada din Israel (problemă de politică externă), pentru că madam premier era ocupată să trăiască visul comunist la Pitești. Iohannis a zis că dacă era bărbat îi spunea vreo două, dar „fiind femeie”. „Fiind femeie”, ce?
Ăsta-i sexism. Cum adică? Un bărbat premier e mai demn de sudălmi prezidențiale?
Ești în politică, jucăm după aceleași reguli. Că și Dăncilă tot în clădirea Guvernului stă, nu conduce dintr-o casă Barbi, ori de turtă dulce. E femeie, nu copilă, nu handicapată (în sensul că are un handicap și mna… nu-i poți spune chestii prea brutal că… știți cum e cu persoanele cu handicap… n-o să vorbim despre asta acum)
Iar Firea e definiția vie a motivului pentru care există misoginism politic. Că d-asta disprețuiesc unii bărbați femeile: când le văd și … (completați voi) și rele.
A ieșit Iohannis să se plimbe cu bicicleta prin București și a zis evidentul. Că, parafrazez, capitala e precum un maț constipat și nimic nu circulă, iar infrastructura e la pământ. N-a zis că-i Firea de vină (că nu-i doar ea), ci doar că situația e tragică.
S-a lezat patroana de oraș.
Cum să vii la ea-n ogradă și să spui că nu-ți plac primulele plantate, bordurile înalte și… ce a mai făcut ea și nu văd eu de hater ce sunt.
Răspunsul Firei? Să facă schimb de job-uri cu președintele. Atât a putut ea. De atât a fost în stare. Curios e că nu vrea să schimbe funcția cu nimeni altcineva. Omul de serviciu de la blocul meu o înjură pe Firea zilnic. Cu el de ce nu face schimb de „birouri”?
Pe viitor poate suntem mai selectivi cu femeile din politică. Să ne gândim că ne alegem soțiile. Ai vrea una ca Olguța sau Firea? D-aia care te bate că te-a înșelat? Ori Dăncilă, femeia care n-are nevoie de burkă?
Un răspuns
Dăncilă n-are paravan să se crăcească. Și nici ordin.
În rest, da, o feministă ți-ar dori asemenea neveste doar ca să se simtă ele răzbunate-ntr-un interior uscat și rece, că ele (nu toate, desigur) au înțeles că egalitatea se face prin doborârea, sabotarea, constrângerea bărbatului, nu prin evoluția femeii, iar asemenea filosofie e o combinație bolnavă între misoginism și misandrie.