Eu n-am întâlnit români trecuți de 45-50 fără cel puțin o problemă de sănătate. Fără un diabet, o nasoală la inimă, niște plămâni mai șontăiți ș.a.m.d.. Bătrânețea fără boală e rara avis. Am mai auzit legende cu mămăițe și tătăici sănătoși tun la 80-90 de ani, dar pe ăștia îi putem număra dintr-o suflare. Și apoi să-i expunem undeva.
Bătrânețea în România e bolnavă.
Bătrânii din România nu-și pun în minte să vadă lumea după ce termină cu munca, nu pleacă în expediții și aventuri la umbra banilor strânși. N-au bani și le lipsește și mentalitatea. Pentru destui pensionarea înseamnă ieșirea din firesc, firescul fiind munca. Pensionat ești deja mort, n-ajuți la nimic, încurci, plimbi căruțul ăla pe roți între două oferte la legume și mezeluri.
D-aia se agață toți pensionarii de creșterea nepoților. Dacă n-ar avea rolul ăsta n-ar avea nimic.
Ce să faci când n-ai bani? Unii-s mai optimiști și-și fac rai din ce au, dar cei mai mulți nu găsesc ambâțul prin mărunt.
Și pentru că sunt atât de bolnavi sunt și atât de predispuși la a cumpăra tot ce le vinde televizorul. Bătrânii țării și-ar masa oasele cu toate tincturile minune. Ar bascula milioane de pastile pentru ficat (MegaFicat, FicatoStop, GigaFicat, GataFicat). N-avem cifre concrete dar știm cu toții cel puțin un bătrân care cumpără pastile minune încercând să mai repare ceva.
Știți pe cineva care nu mănâncă zilnic măcar trei pastile? Unele pe rețetă, altele pe „las că știu eu”.
Am citit ieri că Ministerul Muncii, via Raluca Turcan, pregătește un proiect prin care să te poți pensiona la 70 de ani. Momentan „dacă vrei”. Când o să pice sistemul de pensii în cap o să fie „dacă nu vrei să mori de foame”.
Un bărbat în România trăiește cam până la 73 de ani conform celor mai noi date.
Femeia mai stă singurică șase ani. La coadă la farmacie.
Ca bărbat, dacă te-ai pensionat la 70, te așteaptă trei ani de aur. Petreceri. Opulență. Asta dacă nu te-a distrus munca. Ori stresul. Poluarea. Vreun accident nefericit pe șosele/prin spitale care putea să fie prevenit. Oricum, trei ani… cum n-o să mai ai.
Dacă n-ai avut noroc (și cât noroc să mai ai, doar te-ai născut în Grădina Maicii Domnului) te așteaptă 3 ani de chin, cozi și dureri. Singura speranță e să-l găsești pe Dumnezeu în ultimul ceas și să-ți spui constant că suferi pe lumea asta pentru o răsplată dincolo. Mulți fac așa, fiind singura justificare acceptată pentru care nu sunt fericiți, nu au și doare.
Doamna Turcan poate să pună vârsta de pensionare la 103 ani. Unde nu-s bani și planuri de relaxare mai bine să te țină munca în viață.
8 răspunsuri
Trist, dar foarte adevărat!
Mai țineți minte când urlau Recorder, Digi, ProTv că n-avem bani de pensii și salarii, că distrugem viitorul copiilor și alte aberații de genu? În timpul ăla dădeam bani în prostie pe arme de mâna a doua de la americani. Asta ca să fie clar că nu se vrea, nu că n-avem bani
P.S: Acum puțin timp am auzit pe cineva spunând că o țară ca România are nevoie de puternice măsuri economice de stânga; sunt foarte de acord.
Asa este. Trebuie sa crestem taxele si sa fim toti egali de saraci. Nu se mai poate asa ceva! Sau la ce te referi mai exact prin masuri puternice de stanga?
Mie de exemplu mi-ar placea sa platesc MULT mai putine taxe pt ca e clar ca banii nu sunt cheltuiti de stat in folosul meu si sa imi pun singur bani de-o parte pentru pensie sau pentru ingrijiri medicale.
Pai si eu am scris aici, dupa alegeri, treaba asta.
Ne panicam ca gastele la AUR si alte fantezii de dreapta cand in 10-15 ani tara asta va fi NEVOITA sa fie de stanga.
Yes,GataFicat+
Asta se datoreaza in parte si fricii romanului de doctor. Multi merg pe principiul: « ce nu stiu nu ma afecteaza », insa asta nu e valabil in cazul problemelor de sanatate.
Bună ziua, nu pot să mă pronunț pentru general, mă limitez doar la situațiile pe care le cunosc, și din ele trag niște concluzii. De foarte multe ori nu se merge la doctor, nu neapărat dintr-o anxietate ci pentru că a devenit foarte inaccesibil. Vă dau un exemplu concret: pentru o afecțiune minoră O.R.L., a unui adult, sunt necesare 4 drumuri și 9 ore pierdute, 2 zile de concediu prăpădite, iar la final, medicul tot nu are certitudinea că e ok cu sinuzita. Nu îți mai poți pune o plombă fără radiografie. Pentru orice consult sunt necesare analize. Cu sau fără probleme, un control reclamă sume considerabile de bani, foarte mult timp pierdut și o mobilitate crescută. De aceea se ajunge la doctor doar când nu se mai poate.Știu, se va argumenta că se aduce un plus de siguranță, dar aici răspunderea este împărțită, și oricum ar fi, se exagerează cu mult în cerințele acestea. Rezultatul este agravarea afecțiunilor până în punctul cronicizării lor și generării unor boli mai grave. Cu timpul ajungem la o vârstă mai înaintată, când corpul nu ne mai ajută și simpla existență devine o corvoadă.
Cât despre articol, e foarte bine argumentat, și tocmai de aceea, pentru că mi-a captat interesul, doresc să fac niște precizări: Ideea creșterii vârstei de pensionare nu este una nouă, de fapt ea a fost implementată progresiv și este clar că se urmărește ca în timp, vârsta de 70 de ani, să devină obligatorie și nu doar facultativă.
Raționamentul economic e lesne de înțeles, însă argumentarea politică pentru creșterea actuală a vârstei de pensionare (61 și 63 de ani) a venit din nevoia de aliniere la legislația europeană, unde în general cetățenii se pensionează după 63 de ani. La noi însă, realitatea este puțin diferită, pentru că stilul de viață în România este mai nesănătors, atât din pricina unui sistem medical inaccesibil, cât și a provocărilor cotidiente pe care le suportă omul de rând. Se pot accesa studii referitoare la câte persoane au 2 locuri de muncă, cât se dedică zilnic treburilor casnice, care sunt problemele întâmpinate de părinți și cât timp le mănâncă un copil, cât timp efectiv petrece românul în concediu, la restaurant, activități de relaxare etc. Toate aceste date se găsesc liber pe internet, dar eu mă limitez a concluziona, că, în general în România se trăiește mai rău ca în restul UE, și aceste lucruri trebuie avute în vedere și la sistemul pensiilor.
Ai dreptate, nu e vina oamenilor ca se feresc de doctori si de spitale avand in vedere starea sistemului medical, iar optiunea de a iti face analizele in mediul sanitar privat e mult prea costisitoare pentru multi. Cat despre comparatia cu celelalte tari Europene, iarasi ai dreptate in marea parte a cazurilor. In Franta de exemplu, orele de munca sunt mai putine, iar varsta de pensionare este mai mica, si ei sunt totusi nemultumiti :). Incerc sa ma consolez totusi cu faptul ca si tarile “civilizate” ale Europei au problemele lor si nu mi se pare ca peste tot e neaparat mai bine, sper sa ajungem la nivelul celorlalti crescandu-l pe cel al tarii noastre totusi, nu doar vazand cum celelalte tari o duc mai prost.