Acum vreo 10-11 ani n-aveam Facebook.
Prea puțini apropiați erau pe platforma albastră și n-avea rost să îmi fac un cont. Era cald și bine pe Hi5. Și știți ce urât e să te muți: strânge tot, ambalează, mută cutii, descoperă noul spațiu, pune magnet la apometre, plângi după ce s-a pierdut pe drum ș.a.m.d..
Dar pe Facebook a început să intre din ce în ce mai multă lume. În scurt timp cine nu era acolo nu exista. Apoi angajatorii au început să țină cont de profilul de Facebook și pentru unii dintre ei e mai bine să ai o pagină de Facebook, fie și plină cu pisici, decât să n-ai deloc. „George, de ce n-ai Facebook? Ești antisocial?”.
Unde am vrut să ajung: vrei nu vrei, masele dictează structura.
Așa s-a întâmplat mereu. Poate că strămoșii noștri au vrut să călărească, dar masele au zis că-i mai cool și relaxant la volan. Apoi unii n-au vrut Facebook, ci păstrarea vie a contactului față-n față, dar masele au zis că-i mai simplu și frumos pe net. Unde mai pui că poți trimite emoticoane pe net! WOHO!
De-a lungul istoriei specia a avut parte de eșece și succese când s-a lăsat ghidată de majoritate. Dar despre asta poți să citești mai multe aici sau într-o carte de istorie.
Astăzi devin din ce în ce mai vocali anti-vacciniștii. Simplul fapt că vorbim zilnic despre ei arată cât de importanți sunt.
Momentan o minoritate, dar una zgomotoasă.
Problema reală o să apară când trendul ăsta va prinde caimac și un val masiv de adepți. O să ajungem, ironic, la-nceputurile Facebook-ului: cine-și vaccinează copilul nu există. Am spus că-i ironică treaba.
Într-un viitor al retardării științifice o să murim de multe: pojar, poliomelită, ba chiar și de diaree, dacă vreun anti-vaccinist descoperă că antidiareicele provoacă autism.
Până atunci să stăm liniștiți, o să ne curățăm masiv de poliomierlită, o boală gravă care afectează oamenii fără instinct de conservare, dar cu know-how medical acumulat pe internet.
Un răspuns
Un lucru bun nu are nevoie de obligativitate. De ex.lasat fumatul – sunt bune , sa le facem obligatorii