-
Alo… bună seara. Îmi este foarte rău… cred că mor…
-
Alo. Bună seara. Serviciul de Ambulanță București. Cu cine vorbesc?
-
Gyuri… Pascu…
-
Bună seara domnule Gyuri Pascu. Ce faceți? Cum merge? Nu mai sunteți pe sticlă? Vă știu de la Antena 1 când erați cu Divertis și apoi…
-
Îmi e rău…
-
Vă cred. Dar parcă mai cântați, nu? Nu erați dumneavoastră cu piesele alea la chitară cu…
-
Îmi e foarte rău…
-
„Sunt bărbat, nu sunt structurat să spun…” piesa aia cu „te iubesc”. Nu o cântați dumneavoastră?
-
Aaaa!
-
Aaa! Nu dumneavoastră. Teodorescu, ăla cu Taxi și biluțele prinse la ochelarii de vedere. Vă confund. Deci. Ce să fie domnule Gyuri.
-
Îmi este foarte rău. Mă doare…
-
Ce vă doare domnule Gyuri?
-
… totul.
-
Eheeee. Păi pe noi nu ne doare? Mai ales acum de când se aude că ne taie leafa. Nu-i normal ce se-ntâmplă. Și seara asta a fost plină de urgențe. Vorba dumneavoastră, ne doare totul. Ce simțiți?
-
Cad din picioare. Leșin. Frică. Cred că mor.
-
N-o să vă mint domnule Gyuri, și eu mai simt asta când mă uit cât vine factura la gaze lunar. E îngrozitor. Dar durerile astea… aveți vreo răceală ceva?
-
Nu… diabetul… inima…
-
N-are cum. Vă zic eu. Ceaiuri ați băgat?
-
Nu…
-
Da… o compresă rece? Oțet la tălpi? Poate vă trece o gripă mai puternică.
-
Nu. Doare rău…
-
Dacă-mi permiteți o glumă domnule Gyuri, sigur durerea asta nu e de la dragoste? Că mă gândesc la faptul că dumneavoastră, artist… ați frânt ceva inimi.
-
Nu… văd negru!
-
Și eu. Aseară. Mi-au tăiat cablul. Cică pentru neplată. Hoți. L-am plătit deja. Să vezi ce le fac…
-
Doamnă, mor!
-
Nu muriți domnule Gyuri, asta-i vorbă de vorbit? Bun, vă trimit o salvare cât de repede. Unde sunteți?
-
Of… în România.
-
Hehe, abia acum v-ați dat seama că sunteți în România? Păi ce aveți dumneavoastră domnule Gyuri e atac de panică. V-ați dat seama că sunteți în România și ați făcut un atac de panică. Beți nițică apă, vine ambulanța repede.
…
