Când scriu rândurile e marți noapte și au trecut câteva ore bune de la viralizarea clipului în care Grasu XXL îl jignește, calomniază și agresează verbal pe un spectator la un festival din București. De ce? Individul a avut tupeul să-l ia peste picior pe artist pentru că promovează pariuri sportive.
Dacă vezi acest articol înseamnă că am așteptat până a doua zi, am dat o nouă verificare pe Google și cele de mai jos se confirmă.
La ce mă refer?
Până la această oră subiectul în cauză s-a viralizat datorită postărilor făcute de Cetin, Zoso și alți blogări/influenceri din bula asta. Subiectul a mai răzbit pe reddit (unde a adunat câteva mii de reacții) plus alte postări ale unor grupuri specifice acestei categorii socio-economice, ori apropiați cumva de scena muzicală asociată artistului.
Presa aia bună, cualiti, a ignorat cu desăvârșire acest subiect. Dintre alea „mari” doar România TV s-a obosit să facă un material despre situație. Și mai e un articol în Libertatea. Până și fițuica aia jenantă de Click a scris despre scandal, dar site-ul știrilor Antena 1 (ObservatorNews) a precizat doar că Grasu „le-a făcut pe fete să-și arate mișcările provocatoare” (jurnalism d-ăla bun, de țară).
„Bine, dar de ce s-ar scrie despre asta? E un non-subiect.”
Viața lui Grasu XXL e un non-subiect, firește, iar micile șicane de pe la festivalurile din parcurile patriei sunt la fel de neinteresante, dar speța acestui caz are ceva particular care merită atenția noastră (și merita acoperirea presei cualiti).
Un (presupun) fan Grasu XXL s-a dus la artist să-i reproșeze (finuț, sarcastic) că artistul promovează nasoale: pariuri sportive. L-a luat la mișto, fără vulgarități, până s-a enervat Grasu pe el și l-a stropit cu apă, înjurat, acuzat că-i drogat șamd, invitându-și fanii la o felație karmică împotriva celui care a catadicsit la întinarea imaginii.
M-a înduioșat teribil curajul și starea de spirit (vizibil euforică) a spectatorului care a considerat că ăla e cel mai bun moment să-i bată obrazul lui Grasu că e un panou publicitar pentru pariuri sportive. Mi s-a părut un gest naiv și emoționant de activism social, atât cât își poate permite o țară ca România în 2022. Cred că tipul ăla e cu mult înaintea vremurilor din mintea lui, motiv pentru care doresc să anunț public că are din partea mea orice cico dorește, doar să-mi spună o adresă și o marcă de ce-i place lui să bea. Mă ofer să-l cinstesc chiar și cu un bidon de 20 litri de apă.
Lumea (din bulă) s-a apucat să cântărească nivelul de țărănism și lipsă de tact din partea Grasului, ori cât de foci au fost focile care l-au apostrofat pe revoluționarul de festival, dar problema e că presa mainstream a evitat (până la ora asta și nu cred că mai intră în subiect, e deja „fumat”) o temă care e mai importantă fix pentru audiența ei: influencerii din reclamele la pariuri.
Emit o bănuială că ăștia din bula virtuală care l-au apostrofat pe Grasu nu-s oricum cei mai duși la păcănele și mamele lor nu țin banii de pensie pitiți prin casă ca să nu dispară pe lămâi și cireșe. Dar printre spectatorii posturilor clasice și de anvergură (adică la scena mainstream) se află oameni care au reale probleme cu pariurile, ori au un apropiat care se confruntă cu această boală.
„Păi și ce? Se lăsa omul de pariuri dacă-l dădeau ăia la știri pe Grasu?”
Nu. Nu neapărat. Dar cei mai vulnerabili la reclamele lui penibile erau puși în fața unui act ratat făcut de idolul fructelor aliniate. Își vedeau modelul deranjat de asocierea găunoasă. Și poate le trezea vreun semn de întrebare. Nu mai spun că jurnaliștii puteau descoase subiectul în folosul comunității, aducând pe tabla discuției raportul dintre viciu și influencer/vedetă.
Dar toate astea nu s-au întâmplat/nu se vor întâmpla din mai multe motive:
- Presa mainstream/cualiti se hrănește hulpav din banii veniți din reclamele la pariuri și un astfel de subiect pus pe tapet ar lăsa impresia că nu le mai place pâinea 7Semințe și au valori morale;
- Cei mai mulți jurnaliști (și-mi asum cu încredere generalizarea) sunt ori sclavii unei misiuni în care doar ei și patronii lor mai cred (via spălare pe creier că sunt a IV-a putere, că informează), ori sunt complet imbecili pentru că cine are nevoie de jurnaliști care gândesc când tot ce trebuie să faci este să înghesui non-informații în minți frustrate și obosite.
Mai sunt și altele, dar vă ajung astea două momentan.
S-a dat exemplul cazului lui Pancu.
Pancu a pierdut colaborarea cu o casă de pariuri după ce a făcut declarații analfabete. Problema și diferența zdrobitoare e că Pancu a spus prostii în afara aurei de pariuri. El vrobea de femei, politică, altele. A zis misoginisme în contextul în care industria pariurilor se chinuie de luni bune să atragă și femeile într-o splendidă campanie de „susținem femeile că și ele e oameni și poate bagă la pariuri, chit c-o fac pe femei, dar tot bani e”. Aici Casa Pariurilor n-ar putea să renunțe la Grasu pentru că ar însemna că-și asumă faptul că Grasu era jenat de miștourile spectatorului. „Adică îl dăm afară pe omul care se simte jignit de colaborarea cu noi? Păi și ce spune asta despre noi?”
Dar, din nou, presa a ratat un subiect de conversație util bulei ei.
Aia cu vedetele și asocierile. Dar n-ai cum. N-ai de ce. Că dacă deschidem ușa Grasu-Casa Pariurilor riscăm să ajungem pe teritorii nebănuite, precum Codin-Superbet. Și dacă ajungem acolo, Big Bang ferește!, riscăm să ne îndepărtăm de seva națională, adică să devenim o țară care nu are jumătăți de măsură și nu aplică filosofia „răului cel mai mic”, o să ne dăm seama că de nasoale nu te spală nici spitalele alea făcute din bani privați, nici banii ăia ținuți de tati în offshore-uri, nici armata de foci care l-au luat pe „măcar ăsta face ceva” în brațe. De altfel, despre copilul de aur al tranziției a scris Rogozanu mult prea bine ca să mai adaug ceva.
Așa că aveți așteptări absolut nerealiste de la „cazul” Grasu XXL pentru că nu-i destulă media pe bune în țara asta să-l transforme într-un caz și nu-i destulă lămâie pentru greața ce s-ar produce odată deschisă debaraua Influenkări-Vicii.
Cât despre Nostalgia, festivalul la care Grasu s-a lezat că-i luat la păcănele de fani, nu pot să nu remarc două aspecte:
- Festivalul cică trebuia ținut prin altă zonă din București, dar locuitorii primei opțiuni au zis că nu vor bubuială-n geam și au avut puterea de convingere să mute chermeza într-un parc unde nu-i comunitate care să-și apere parcul și liniștea;
- Mi s-a părut comic să văd pozele unor oameni aflați la Nostalgia, selfie-uri în dreptul unui „colț verde”, adică cu un perete (artificial?) de natură pe fundal și cu iarba moartă și uscată la picioare.
Știți ce aveți de făcut.
