Ieri, ora 18, mare bulevard din București. O femeie cu trei plozi după ea. Unul dintre ei molfăia un măr și când ajunge la cotor își întreabă tutorele:
– Mami? Unde-l arunc?
Probabil copilul n-a văzut tomberonul aflat la patru metri de el, singur și plictisit, prins de stâlp unde nu-l bagă nimeni în seamă. Răspunsul mamei a venit rapid, elitist, din haznaua gândirii:
– Lasă-l pe jos mami, că-i biodegradabil.
Moment în care mi-am pus întrebarea: oare cât de repede absoarbe asfaltul cotorul de măr? Dar punga de plastic? Da chiștoacele de țigări? Poate sunt eu depășit de tehnologie și mai nou asfaltul suge mizeria și o transformă în resurse naturale sub blocuri. Dacă-i p-așa acum mă duc și-mi vărs coșul de gunoi pe trotuar și admir natura făcând ce știe ea mai bine…
Acum înțeleg de ce aruncă românii gunoaie pe jos. Sunt biodegradabile, ești prost? Cu fiecare hârtie aruncată crește petrolul, pateul, grâul. Papă natura. Se face mare și frumoasă.
Școala s-a preocupat atât de mult să-i „educe” sexual și civic pe români că au uitat de un alt aspect important: educația ecologică. Ai crede că adulții știu că cimentul nu biodegradează gunoiul, dar poftim. În curând o să ajungem ca-n SUA unde pui instrucțiuni de folosire și la pasta de dinți, să nu cumva să-și pună vreunul în ceai sau cafea.
Acum e momentul să-i învățăm pe unii, cu toate că poate părea șocant pentru vârsta lor, că gunoiul se pune la coș. Și că singurul lucru biodegradabil pe asfalt este omul prost.
