Mă las de urmărit știri

De zile bune ne trezim dimineața și ne bem cafeaua urmărind o emisiune TV pe TLC: International House Hunters (Vânători de căși dă peste tot).

Povestea-i simplă și aparent reală. Gicu și Maricica locuiesc în Văscăuți, Arizona, SUA (ori altundeva). Maricica (ori Gicu) primește o ofertă bună de muncă în Slovacia (ori altă țară). Așa că se hotărăsc să se mute în Slovacia. Și aici intervine problema: ce casă cumpărăm/închiriem?

Și în fiecare dimineață vedem alte dinamici de cuplu, alte preferințe, alte culturi.

Emisiunea e destul de educativă. Nu știam că o chirie în Antananarivo (Madagascar) e la fel de scumpă ca-n București. Să țineți minte asta dacă vă gândiți să-l vizitați pe Mazăre.

Săptămâna asta, dintr-un reflex mai vechi, am ținut televizorul deschis pe știri vreo două zile.

Nu contează postul. Unii-mi veți spune că „trebuia pe ăla, că-i cel mai bun”, eu o să vă spun că fix pe ăla eram și atunci o să ziceți „aaa…”.

Oameni buni, dacă vă gândiți să vă lăsați de vicii trebuie să vă lăsați și de urmărit știri. Cel puțin când vine vorba de canalele românești. Posturile TV de la noi, în special cele dedicate știrilor, sunt o glumă tristă.

În fiecare dimineață (cât și-n restul zilei) afli informații despre cât mai multe crime, violuri, jafuri, accidente rutiere. Și atât. O să vă exemplific pe accidente rutiere, dar puteți mula procedeul pe toate problemele văzute la știri.

Zilnic posturile de știri prezintă accidente mortale. Zilnic. Nu-i ziulică de la Milostivu` Redactor-Șef când să nu vedem că pe șoselele patriei se conduce de parcă toți analfabeții colerici și-au luat carnet. Și asta e tot. Niciodată nu se spune „Stop!”, hai să facem o serie de emisiuni, intervenții cu specialiști, presiuni pe organele legislative (că doar presa e a 4-a putere-n stat), ceva. Da, ocazional face un bou live pe Facebook când conduce, omoară mai mulți oameni (neapărat trebuie să fie mai mulți ca să merite supra-expunerea), chemăm un cineva să ne vorbească și gata. Facem și o masă rotundă ca să pară că ne-am ostenit. Atât.

Se mai trezește vreunul din redacție să facă un reportaj mai amplu despre mafia carnetelor de șofer, dar asta-i tot.

N-avem timp să batem apa-n piua cu o problemă reală, avem multe altele de relatat.

„Noi doar informăm”. Da, e o scuză bună, dar metoda asta macabră de a enumera aspectele negative face la fel de mult rău.

În primul rând, ce se întâmplă cu mintea unui om dacă vede în fiecare zi că o fărădelege se repetă? O normalizează. Dacă tu-mi arăți 10 fraieri că și-au luat amenzi în sezon estival pentru că au condus ca văcarii pe autostradă e posibil să înțeleg două chestii:

1. Poliția veghează
2. Restul au scăpat și, oricum, ceilalți și-au luat amendă mică

Ghici ce vor reține românii needucați? Și știm câți d-ăștia sunt…

Posturile TV de știri de la noi nu dezbat probleme. În primul rând nu dezbat. Noi n-avem cultura dezbaterii. Fiecare post își invită oameni din propria bulă și dacă printr-o minune vine vreun opozant sunt șanse mari să se lase cu înfierare, scandal, vorbit unii peste alții, mârlănii.

Ce să mai vorbim de probleme.

Dacă nu se întâmplă vreun viol mare nu se discută despre violuri. Dacă nu-i o crimă hidoasă nu se vorbește despre criminalitate.

Vă mai amintiți de femeia care a împins pe cineva la metrou? Cât s-a vorbit despre persoanele cu problemele psihice? Prea puțin. Au fost altele mai importante de prezentat, precum unii care au căzut de pe un pod în Arad, un jaf cine știe unde, ori un clip amuzant de pe net (să ne destindem după atâtea nasoale). Pro TV a consumat timp și resurse pentru a face o simulare video a accidentului din Arad, ăla în care patru tineri s-au prăbușit cu mașina de pe un pod. Simulare video să arătăm că viteza ucide? Serios? De asta are nevoie spectatorul, un show cinematograf al unei mașini care se prăbușește? „E pentru empatie”. Da, cum românii empatizează și cu mașinile vorbitoare din animația Cars.

Nu vreau să spun că dramele nu-s importante, dar relatarea lor heirupistă la TV se transformă într-un necrolog modern, un acatist televizat. Zero (0!) relevanță pentru oameni, zero (0!) impact real în societate.

Te uiți la știri cum mă uit eu pe Youtube la Fail-uri.

Știrile de la noi anxietează. Teribil. Dacă ești mai slab de înger (și câți sunt!) stai mereu cu frica-n suflet că te violează cineva, bagă cuțitul în tine, te calcă cu mașina, ori te împinge în fața metroului. Că așa percepem realitatea prezentată la știri.

Ieri dimineață la Digi am văzut o știre despre niște turiști care au făcut toxiinfecție alimentară la o cabană din Brașov. Asta nu e o știre. În primul rând și-a ratat scopul: n-am aflat numele cabanei, n-am aflat nimic despre ce au mâncat. Era doar relatarea unei experiențe personale. Unii s-au dus undeva, au mâncat ceva nașpa, au ajuns la spital. Ce pot să înțeleg eu de aici? Că trebuie să mă feresc de restaurantele din Brașov? Că trebuie să stau cu morcovu`-n fund de câte ori merg la munte? Că horecarii sunt niște criminali? Ce? O știre de umplutură tocmai a aruncat un val de îndoială pe toată industria hotelieră. Bravo, Digi!

Nu că vreau să compar, dar o s-o fac.

Urmăriți știrile de pe BBC, ori alte posturi profesioniste. Oamenii ăia pun un puternic accent și pe știrile externe. Că viața e și dincolo de granițe. De fapt, prea puțin contează că unu a intrat cu motorul într-un stâlp din Craiova, dacă situația politică dintre China și SUA se acutizează. Ce e în Craiova e o dramă pentru rudele, prietenii și comunitatea locală de motocicliști, dar ce se întâmplă la nivel internațional ne privește pe toți.

Unde mai pui că pe posturile străine o să vezi că se ridică probleme. Se dezbat probleme fără să fie neapărat nevoie de un factor inițiator. Ei vorbesc despre violuri fără să se refere la unul recent sau bombastic. Pur și simplu dezbat, aduc în atenția oamenilor subiectul. Ăsta e jurnalism. Astea sunt știri. Așa schimbi mentalități.

Televiziunile noastre consumă resurse colosale ca să prezinte nimicuri (vă mai amintiți când vă spuneam că Digi 24 trimite o tânără în trafic pentru a ne spune cum e traficul…). Voi ați văzut vreodată cât de penibile sunt multe știri sportive și cât de puțină legătură au cu sportul?

Ați remarcat cum de multe ori rubrica Meteo e mai mult despre decolteuri adânci decât despre vreme?

Acestea fiind zise, dacă ceva se întâmplă și e cu adevărat important o să aflați. Știrile importante răzbat. Altfel urmăritul de știri la TV este o pierdere de timp și un puternic factor anxietant.

Unde mai pui că n-am știut niciodată cât de ieftin și frumos se trăiește în unele orașe din America de Sud. Nu afli asta de la știri că-s multe drame personale de relatat.