Fac parte din această generație relaxată, slabă, „fără vână” sau „fără *oaie”. Îmi asum bucuria faptului că n-am fost nevoit să țin vreodată o armă în mână, să ascult ordinele unui nebun care probabil că-i paranoic până la cer, ori să curăț WC-uri cu periuța de dinți.
Armata nu formează oameni sau caractere. Nu îmbărbătează și nici nu maturizează. Armata este o altă formă de îngrădire a gândirii, o metodă antică de spălare pe creier și dresare a individului. „Urmează ordinele mele și nu te opune nici măcar atunci când ordinele sunt în contradicție cu precedentele sau moralitatea”. Poate că faci mușchi în armată, dar nu știu câte spirite critice și luminate au ieșit vreodată din cazarmă. Să fie vreo 50 în atâta istorie militară?
În eventualitatea unui potențial război, fuga nu-i eroică, dar specia asta n-a evoluat pentru eroism de genul ăsta. Suntem accidental pe sfera asta ca să ne depășim condiția, nu să ne dăm în cap pentru capricii și interese pe care nici măcar nu le înțelegem. Nu, n-am să-mi apăr glia cu praștia în fața unei forțe de n ori mai puternice și n-am să-mi sacrific scurta viață pentru vreo statuie, ori monument. N-am să-mi las familia cu amintirea unui tată/soț/fiu care a murit având creierii împrăștiați pe cine știe unde, pentru… pentru ce? Nu reușesc să mă îngrădesc ca ființă în interiorul unei granițe și să mă consider „de p-aici și totul e superb doar aici!”.
Fuga nu te bagă-n manualele de istoriei, dar cine ar renunța la o viață fericită și liniștită alături de cei dragi pentru câteva momente de glorie și groază pe un câmp de luptă? Cine are un ego atât de mic încât să vrea cu orice preț să ajungă cineva, chiar și cineva dintr-o grămadă? Că armata e o grămadă, un cârd, o turmă. Armata nu pregătește indivizi, ci plutoane.
Personal îmi doresc să se desfințeze armata.
N-o să fiu utopist total să-mi imaginez o lume fără armată. O să mă gândesc doar la faptul că într-o zi România va renunța complet la armată, toți banii îi va băga în educație și în schimbul protecției o să dăm inteligență. Și da, există posibilitatea să ne invadeze vreo super-putere, dar oamenii inteligenți supraviețuiesc. Dacă nu fizic, măcar peste timp în amintiri ca o societate grozavă. Că despre d-ăștia mici care s-au sacrificat am tot citit. Oamenii cu arme au tendința să moară.
Poate că merită să discutăm „rolul armatei” în secolul ăsta când riscăm să murim de 1237123897 de cancere până se hotărăsc rușii să ne atace. Cred că singurul lucru pe care-l poate armata e să meargă pe șosele să lupte cu șoferii beți și iresponsabili. Ăștia au omorât mii de oameni în ultimii ani și nu pare să-i considere nimeni un pericol.
