Dacă ai călcat vreodată pe un stadion de fotbal din România înseamnă că ai idee cum trebuie citit titlul acestui text. Și cu ce cuvânt trebuie să înlocuiești „scuze”. E ca o scandare pentru pietoni.
Când am dat piept cu Civilizația m-a surprins faptul că orice modificare la nivel de stradă era făcută astfel încât să nu afecteze pietonul. În lumea aia bună unde pleacă românii (și de unde nu prea se mai întorc de rău ce e) pietonul e cel mai important în ecosistemul urban – atunci când nu e biciclistul.
M-am nimerit pe o stradă din Civilizație unde trotuarul era săpat. Și pentru că pietonul e om (ha!) și trebuie respectat, s-a improvizat un trotuar din prima bandă a mașinilor. Ca la nebuni! Practic, pieton fiind, nici nu simțeai că s-a modificat ceva din traseul tău. Nu trebuia să traversezi, nu trebuia să cauți alternative.
Când m-am întors în țară și a început să-mi pută multe (că-s din ăia), m-a surprins cantitatea de „nu e ok”. Nu e ok, pieton fiind, s-o iau ca pe islaz când se produce o modificare la trotuar. De fapt, orice reparație, indiferent că vorbim de trotuar sau carosabil, afectează pietonul.
Iarna trecută se apucase Negoiță (Sector 3) să paveleze tot sectorul. Nu știu, cred că era „Săptămâna Pavelelor” la Lidl și a luat de toți banii. S-a apucat și de borduri, tot tacâmul. Atâta știe, atâta face.
Îmi aduc aminte că vreo două săptămâni cât am trecut pe strada X n-am putut să folosesc vreo 2-300 de metri de trotuar pentru că era săpat și plin cu materiale de construcții. Și Nimeni nu s-a gândit să improvizeze un trotuar pentru bucata aia. S-a pus o plăcuță cu „Ne cerem scuze” și pietonul trebuia s-o ia pe mijlocul străzii, printre mașini în viteză, ori prin balta care s-a format în zilele ploioase. Dacă voiai trotuar făceai un ocol uriaș. Fiind drumul spre un centru comercial îmi imaginez ce distracție off-road era pentru mamele cu copii în căruț, bătrânii cu căruț de cumpărături ș.a.m.d..
Acum, tot la Negoiță pe tarla, se modifică o altă bucată din stradă. Nu trotuarul, drumul. Cum n-ai putea să deranjezi proprietarii orașului, șoferii, tot pietonii sunt cei care au tras paiul scurt. Materialele de construcție și utilajele s-au pus pe trotuar, pietonul fiind invitat (și plătit în scuze) să ocolească. Ori pe lângă mașini, ori să facă un ocol.
Zilele trecute m-am trezit că 100 de metri s-au transformat în 400 de metri pentru că repararea unei benzi de circulație a blocat trotuarul, iar pietonii care voiau să ajungă mai repede la destinație aveau două opțiuni:
- Printre mașinile care circulau cu viteză – 400 de metri
- În siguranță – 600 de metri
De la 100 de metri. Dacă-ți sună „puțin” 400/600 de metri fă exercițiul de a împinge/trage un căruț pe o distanță atât de mare.
Când vă mai imaginați un primar care vine și drege să nu uitați că suntem un popor care n-a avut jucării.
Nici nu știu de ce se mai obosesc să pună plăcuța cu „Ne cerem scuze”. Prefer un sincer „nasol pe jos, nu?”
