De ceva timp nu mă mai uit la știri. Foarte rar mai deschid televizorul și-l las pe un canal sau program de știri, dar mă plictisesc repede de parodia asta jurnalistică care se varsă în capetele a milioane de români.
Sunt două motive pentru care consider că-i o pierdere de timp și neuroni să te uiți la știri (în detrimentul informării prin căutarea unor surse sigure și mature):
- Știrile se hrănesc cu drame. Drame peste drame. Efectul anxietant după o oră de „buletin informativ” e uriaș. Dacă faci asta în fiecare zi, cum exista într-o perioadă în copilăria mea tradiția de a ne uita cu toții la Știrile de la ora 19, sunt șanse mari să dezvolți o senzație de panică generalizată și să-ți fie frică să mai trăiești. Dacă te lovește vreunul cu mașina în timp ce încearcă să violeze o babă pe un tren pe care s-a urcat să-și facă selfie?;
- Ridicolul non-știrilor. Volumul copleșitor de balast cu iz de știre te poate lobotomiza. Îți încarci mintea cu informații de un penibil dureros. Cel mai bun exemplu sunt știrile sportive. Chiar în dimineața asta, la Pro TV, volumul non-știrilor prezentate sub egida „Știri Sportive” era aiuritor. Am aflat că un fotbalist a răcit după ce a băut apă după un alt coechipier, că un sportiv s-a trezit cu gâtul înțepenit și că trei fete au făcut surf pe aceeași placă. Asta când nu mi se spunea unde și-au făcut unii fotbaliști vacanțele. Prezentatoarea zâmbea tâmp în cameră în timp ce spunea prostiile astea la prima oră a dimineții.
E prea de tot.
Jurnalismul suferă incredibil de mult. Din numeroase motive: patronii care impun ce este și ce nu este o știre, calitatea umană din redacții și din fața camerelor, entuziasmul ridicol al tinerilor jurnaliști care văd în meseria asta o rampă de lansare pentru statutul de vedetă ș.a.m.d..
Uneori am impresia că proștii din fața televizoarelor s-au mutat în fața camerelor.
Poate cel mai trist lucru e că jurnalismul a devenit un fel de șosea de centură. Nici pe Pornhub nu vezi atâtea decolteuri și atâtea fuste care se termină la coccis.
Dacă tehnologia va evolua îndeajuns de mult o să putem transforma buletinele de știri în Tinder. Faci cu mâna stânga-dreapta televizorului în funcție de ce „jurnalistă” vrei să te informeze. Asta cât timp bărbații din branșă se minunează la pareidolia ca lăutarul la POS.
