Industria care trăiește de azi pe mâine

Când mi-am pus în gând să fiu freelancer era cam 2018. Mă săturasem de mail-uri aberante, ore petrecute pe drum și zile întregi de stat la birou între pereți care nu mă mai inspirau. Colectivul? Grozav, oameni mișto, dar degeaba sunt de 10 dacă sunt stresați, nervoși și-n pauza de masă sunt cu ochii-n mailuri.

Nu m-am hazardat atunci să-mi încep cariera de freelancer. Am parcat gândul undeva în creier și am început să strâng bani. Când am ajuns la o sumă confortabilă, doi ani mai târziu, am zis „gata!” și mi-am anunțat intrarea pe piața muncii celor care se trezesc și încep să lucreze încă de când alții se înghesuie la metrou, dorm la prânz, gătesc în „pauza de masă” și lucrează până târziu pentru că e altceva când o faci de acasă/cafenea. Da, ca freelancer muncești mai mult, dar nu sesizezi asta.

Ce voiam să spun e că mi-am pus bani la saltea.

Astăzi citesc faptul că industria celor care organizează evenimente este puternic afectată de coronavirus.

Înțeleg. Și eu aveam concert pe 28 martie (s-a anulat), vreo 4-5 conferințe la care trebuia să vorbesc și câteva show-uri de stand up. S-au anulat. Se reiau prin aprilie-mai-iunie.

Citesc pe Facebook-ul celor de la iaBilet.ro că industria lor se duce-n cap, că-i paște falimentul, că toată țara se duce într-o gaură neagră și că #nuvreaubaniiînapoi dacă mi-am cumpărat bilet la vreun eveniment care nu se mai ține. Ca să-i ajut.

Cu riscul de a-mi lua niscaiva înjurături… nu. Ce?

Da, probabil că există business-uri la început de drum care sunt afectate (cu toate că orice om știe că începi o afacere și cu buget de avarie pus într-un plic dosit undeva), dar să-mi spui că o afacere precum iaBilet.ro, cu sute-mii de evenimente anuale (care mai mult ca sigur face un profit confortabil anual)… să-mi spui că nu-și permite 30 de zile de nasoală. Și nu în fiecare an. Doar acum. Probabil doar în perioada Colectiv au mai ținut șandramaua închisă câteva zile, dar în rest a mers treaba la foc automat.

Cine suferă?

Probabil artiștii care trăiesc din evenimente. Se duc biletele luate la ei? Hm…

Restul business-urilor implicate n-au buget de criză? Nu pot duce 30 de zile de nasoală?

Da, chiar sunt curios: cei de la iaBilet.ro vor spune transparent ce se întâmplă cu biletele luate în această perioadă? Cum vor susține ei industria lovită de coronavirus? Eu vreau să știu… că așa sunt eu, curios.

Dacă 30 de zile pun un mamut al evenimentelor pe butuci…

Am citit că și unele locații sunt în criză și nu-și permit 30 de zile de nimic. Eu cred că unele dintre ele (prin vocea conducerii) exagerează. Unele, nu toate. Unele crâșme îmi sunt cunoscute. Nu sunt genul care la evenimentele precendente au făcut cine știe ce investiții. Au dat biletele artiștilor (sau doar X% din ele) și n-au promovat senzațional. Din discuțiile cu angajații (pentru că fac asta, vorbesc cu oamenii) aflu că dau și salarii mici. Cârciumăreală. Alea se plâng.

Care e posibil să fie durerea?

Industria trebuie să plătească angajații pe degeaba pentru 30 de zile. Asta e. Să se bucure că au ce să plătească și să-i considere donație pentru toate zilele de extra-time. Lasă, o să-i răsplătească Dumnezeu/Karma/Monstrul Zburător de Spaghete.

Repet, probabil o să-mi iau înjurături, dar când văd firme mari, cu încasări mari, că se plâng… bă! Pe ce s-a dus profitul din alte luni? Să nu mai plângem în batistă. Poate că durerea reală e că cineva n-o să-și mai cumpere cel mai nou model de bolid anul ăsta și, de fapt, ăia de la reprezentanța auto nu-și primesc comisionul anul ăsta… poate că acolo e suferința, falimentul, hăul.

Altfel spus, hai să transformăm #nuvreaubaniiînapoi în #dămbaniicăpoatesalvămoamenicarenufacprofitînrestulanului. Și poate că oamenii nu mai au bani de mălai, făină și hârtie igienică.

3 Responses

  1. Defapt, toată nebunia asta ar trebui să deschid ochii sistemelor de evenimente să se digitalizeze mai repede și mai calumea, majoritatea evenimentelor (gen. lansări din domeniul IT) s-au anulat offline și s-au mutat în online (inclusiv Huawei P40) va fi lansat online (live streaming) și sunt convins că o să fie mai happy de rezultatele de acolo și de reach-ul pe care-l au decât la un eveniment offline.

  2. Ok, simt ca trebuie sa intervin aici 🙂 Lucrez cu artisti, lucrez cu cei de la iabilet si da, se prefigureaza o perioada tare urata. Eu inteleg perfect mesajul lor si il apreciez si mi se pare ca tie nu iti sunt foarte clare niste lucruri.

    1. E vorba de industrie aici. Industrie nu inseamna business-ul celor de la iabilet. Ei sunt firma mare, se descurca, nici eu nu le plang de mila si nici ei nu o fac. Apelul lor viza beneficiarii ultimi ai acelor bilete platite – pe artisti si, in extensie, pe echipele de productie din spatele evenimentelor.

    2. „Se duc biletele luate la artisti? Hm…” – te intrebi tu.
    Uhm… da? Din ce altceva crezi ca traiesc oamenii aia? Absolut fiecare bilet ajunge, in ultima instanta, in buzunarul artistilor – dupa ce se scad comisioane, impozite, taxe, TVA, cheltuieli de organizare (in masura in care nu sunt altfel acoperite). Si sunt multi artisti care asta fac ca meserie, nu exista „lasa ca job-ul adevarat inca merge si imi intra salariul de undeva”. In multe randuri nu exista altceva.

    3. Am zis cheltuieli de organizare; poate nu e evident, dar fiecare eveniment are un ecosistem intreg de oameni care nu se vad, dar fara de care nu ar putea fi organizat. Tehnicieni de scena, sunetisti, luministi, soferi, echipa de management, PR etc. De pe urma produsului artistic a 4 oameni, cati sa zicem ca ar fi intr-o formatie care tine un concert, nu traiesc doar ei 4, ci mai degraba vreo 15. Fara evenimente, oamenii astia – care pot fi numiti freelanceri, for all intents and purposes – isi pierd unica sursa de venit. Cu ce-o inlocuiesc? Pauza.

    4. Apelul viza evenimentele amanate. Ideea era sa convinga oamenii sa isi pastreze biletele valabile pentru noile date in ideea de a-i ajuta pe artisti. Sunt concerte cu sute de bilete vandute care au trebuit amanate pentru mai, iunie etc. – in primul rand, refund pentru toata lumea inseamna reluarea de la 0 a muncii de promovare, cu tot cu noi bugete investite. Apoi, din biletele vandute in avans se pot face deconturi partiale care sa ajute cu cheltuielile de organizare – se pot plati venue-uri in avans, sau promovare, sau provideri, sau se pot face investitii in merchandising – orice ajuta. E o veritabila plasa de siguranta.

    5. Toata treaba era doar un indemn. Vrei – bine, nu vrei – iarasi bine. Nu iti permiti, iarasi bine, nu te judeca nimeni si nimeni nu tine blocati banii nimanui. Dar daca tot ne batem cu pumnii in piept ca ne sustinem artistii locali si p-orma le plangem de mila ca ce muzica buna avem dar ce prost promovata e, uite – asta e un pas concret de sustinere.

    Sa ne-auzim cu bine.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Texte pe mail: