A fost amuzant o perioadă, dar treaba e serioasă. Am 27 de ani și nu-mi permit o altă viață. Pe asta o am, nu alta.
Nu mai e de trăit în cocina asta de țară, „munca” unei generații care n-a știut cu ce se mănâncă o revoluție, cum să își crească plozii și cum să aleagă cu perspectivă.
E vorba de supraviețuire. Vindeți tot ce aveți și plecați. Ăștia care vor să îmbătrânească în mizeria asta să stea aici, să nu care cumva să mânjească alte culturi, mai civilizate, cu incapacitatea lor.
Să nu vă pară rău. România e doar o țară, un pământ, o formalitate cu încărcătură emoțională. Nu merită să mori pentru pământ, știm de la Liviu Rebreanu.
…
Când am văzut fotografia de mai sus mi s-a făcut milă.
Curios, mă așteptam de la mine să încep să râd și preconizam că mintea va face poante instant despre biata femeie, dar cred că o coardă sensibilă mi-a fost atinsă de această poză cu tanti care ține în brațe un plus și o geantă cu blană.
Pentru cine nu știe, este Corina Drăgotescu. Jurnalistă. Cândva respectabilă. Era o voce prin televiziune, ba chiar m-am documentat și am aflat că a pătruns cu dificultate pe sticlă, că mna, în general ăștia care evadează din presa scrisă în TV nu sunt foarte bine primiți. Sau frumoși. Sau carismatici.
Oricum, Corina Drăgotescu a ajuns în fața camerelor și o perioadă a fost o prezență interesantă. Nu-mi vine în minte vreo izbândă profesională, dar până la derapajul cu România TV nu-mi amintesc vreo balivernă.
Acum e personajul din imagine.
O tanti care ilustrează perfect o anumită categorie de bătrâni. Ăia care nu-și mai găsesc locul și se izolează în grupuri mici și caudate. O tanti bizară, cu un umor răsuflat, o femeie care pare veșnic o victimș și pe care ai putea s-o numești cu ușurință „paranoică”.
O vezi îmbrăcată ponosit, dar lipită de o geantă care pare de firmă, și-ți amintești de tănticile alea prăfuite din RATB, alea cu haine de acum 50 de ani, machiate strident și cu o atitudine de parcă au ieșit din cel mai scump cazinou din București.
E un mic delir la mijloc și-o spun cu foarte multă compasiune. Nu-i rost de bășcălie. Precum Corina Drăgotescu sunt mii de bătrâni, sau tineri îmbătrâniți precoce de o mentalitate blocată.1
Am înțeles că a avut și probleme de sănătate. Grave. N-aș vrea să induc vreo legătură între starea psihică, emoțională, boala și situația din prezent, dar tocmai ce am făcut asta.
Din păcate așa arată bătrânețea pentru unii. Un mix de încăpățânare, fistichiu, kitch, virulență și inadaptare.
Păcat.
