Georgeisme

Nu-mi e frică de Doamne-Doamne, ci de Femei-Femei

Din Photoshop pare că o să locuiesc pe străzi

În 2007 s-a început construcția unui bloc nou lângă blocul în care locuiesc acum. Bine, eu sunt țăran și nu știu a mă exprima. Eu stau la bloc, cutia asta dreptunghiulară de se construiește lângă e „Residence”. Ceaușescu a făcut blocuri, dezvoltatorii imobiliari fac Residence-uri.

Era pe timpul domnului Videanu, mare primar, mare caracter, iar cine a aprobat la vremea aia proiectul cutiei cu apartamente sunt sigur că a avut un AVC în momentul în care a văzut schița și probabil a semnat „ca primarul” pentru că o ființă normală la cap n-ar da niciodată ok-ul pentru o chestie care nu include trotuar, aduce balcoanele amenințător pe deasupra unei alei anemice și promite încă din faza de proiect o aglomerare de mașini.

Dar s-a semnat, s-a demarat lucrarea și apoi s-au sistat treburile când erau aproape gata până-n vara lui 2021 pentru că… nu știu exact și nu contează atât de mult.

Acum se lucrează la finalizarea proiectului. Probabil s-au cumpărat majoritatea apartamentelor și pe fațadă s-a pus o cârpă frumoasă care anunță faptul că „aici!” o să fie frumusețe de residence cu nume englezit și lângă titulatură sunt niște simulări făcute-n Photoshop ca să înțeleagă tot omul care trece pe lângă că sub cârpă zace o bijuterie arhitecturală.

Ce mi-a atras atenția din simulările pe calculator e că strada residence-ului duduie de locuri libere de parcare.

Când m-am mutat eu pe strada asta acum vreo 6 ani se mergea pe două sensuri și puteai să numeri mașinile pe degetele de la două mâini. În doar 6 ani strada s-a transformat în sens unic, cu forța, și mai poți număra mașinile doar dacă ești Shiva și ai peste 20-30 de mâini.

Dar mai interesant e că dezvoltatorul cutiei de lângă mine pare atât de chitit în a promite locuri de parcare și zonă aerisită încât în simulare a ras blocul în care stau. Mă gândesc că poate știe el ceva și-n ziua când i se mută primul client o să treacă o bilă uriașă prin blocul în care stau eu, astfel încât să-i aibă clienții parte de cartierul promis pe calculator. Doar să nu-i vină alt dezvoltatorul și să ridice alt Residence pe molozul virtual lăsat.

Tot lângă blocul meu, un dezvoltatorul mai șmecher a ridicat acum câțiva ani o bijuterie de bloc de locuințe cu aer de clădire de birouri părăsită. Omul era așa ahtiat să satisfacă nevoia de locuri de parcare încât se apucase să le facă pe trotuare și pe unde se mai putea. Bunul simț era de inspirație iberică, precum numele residence-ului. Îmi și imaginez că locuitorii măgăoaiei se uită pe geam și spun „mă simt ca-n Catalonia, să n-am parte de aerul ăsta infect de București!

Într-un alt colț de București, unde un amic s-a căsătorit cu banca pe 30 de ani pentru pereți cu acoperiș, dezvoltatorul n-a calculat bine din ruletă și ce s-a promis în faza de proiect (și-n simularea Photoshop) nu s-a pupat cu realitatea. Sufragerie e mai mică cu vreo 2 mp, din toate camerele s-a „mușcat” niște spațiu, finisajele-s la pământ, o țeavă spartă și-a văzut de treabă și a mucegăit pereți, aerul condiționat promis face piscină pe balcon, parcarea „e” dar mai mult „nu e” și multe altele.

Omul e atât de lipsit de românism încât e pornit să-l dea în judecată pe dezvoltator, spre deosebire de vecinii de Residence care-s hotărâți să „las’ așea”.

Acum am aflat că-i plină Capitala de astfel de bombe care una promit și alta livrează.

Dar românul, ahtiat să aibă bordei pe persoană fizică, tace din gură când vede neregulile pentru care a plătit un purcoi de bani, ascunde problemele după niște decoruri IKEA și-și vede de credit.

Pentru mine chintesența relației dezvoltator-amărăștean cu pereți se vede la Asmita Gardens, residence-ul cu unele dintre cele mai scumpe apartamente din oraș. Acolo s-au mutat românii la apartament scump și-și parchează bolizii opulenți pe stradă, trotuare, prin bălării.

Anul trecut citisem o știre care mi-a demonstrat cât de idioată e situația blocurilor din București și cum ea e întreținută fără discernământ de clienții noilor blocuri: în Sectorul 5 un dezvoltache de blocuri a ridicat mai multe cazemate fără autorizații și cele trebuincioase unei vieți sigure. Nicușor Dan, cel mai dezamăgitor primar-netuns din istoria urbei, a zis că nu dă autorizație de curent pentru o bombă cu ceas, mai ales că același dezvoltator a ridicat un bloc similar care luase și foc din cauza unor improvizații la curent. Adică Nicușor nu semnează ca apoi să ardă oamenii în case pe iscălitura lui. Un nenorocit fără discernământ care lasă oamenii-n frig cum a vrut Gâdea să puncteze într-o emisiune dedicată acestei crize.

Acum doi ani vorbeam la podcast cu profesorul universitar Radu Văcăreanu, Universitatea Tehnică de Construcții București, și concluzionam că românul se mută-n cutii fără să-ntrebe dacă dezvoltatorul s-a gândit la cutremure, incendii, d-astea. Bă, e casă? E pe numele meu? Să fie primită și să-i dea Dumnezeu răbdare băncii.

Asta-mi amintește de faptul că acum 15-20 de ani tata visa să ne mutăm într-un cartier mai aproape de munca lui. El e din generația celor care au muncit în același loc până la pensie și voia să-i fie ușor pe drum. Pe vremea aia părea o nereușită uriașă că nu s-a produs mutarea în minunatul cartier. Astăzi mă bucur pentru că locul ăla a devenit un viitor ghetou unde fiecare șmecher cu un petec de pământ a făcut ce a visat el noaptea sub formă de cutie.

Altfel spus, mi-ar plăcea să am optimismul celor care aleg să facă un credit pe 20-30 de ani pentru un apartament într-un oraș ca ăsta.

Oricum, eu n-am de ce să mă plâng. Din Photoshop-ul vecinilor pare că o să stau pe străzi. Și ce străzi frumoase, curate și pline de parcări.

Un răspuns

  1. Urât oraș avem 🙁 Mai citi și retrospectiva străinului din celălalt articol.
    Uf…. nu știu dacă mai poate ajunge la strălucirea de altădată, Bucureștiul interbelic era chiar superb.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.
Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.