De ce e important să înțelegi esența discuției Manole-Esca

Aseară am postat pe Facebook o părere despre o mondenitate care mi-a ajuns la ureche, o discuție între actorul Marius Manole și Andreea Esca. Pentru că ambele personaje sunt foarte dezirabile și apreciate de o bulă cu o prea bună impresie de sine m-am trezit că am supărat doar pentru că am cutezat a mă atinge și cu o floare de o jurnalistă apreciată și un actor cu inima mare.

Pe cei supărați nu cred că am cum să-i mai împac pentru că așa cum am învățat din psihologie, dacă îi lovești pe oameni în credințe/simboluri/ambasadorii credințelor slabe șanse să-i mai liniștești. Dacă le spui că idolii le sunt falși (ori că fac greșeli) vor crede că spui și despre ei că-s falși și fac greșeli. „Vrei să-mi spui că eu consum prostii? Păi ce spune asta despre mine?”

Dar cele de mai jos sunt pentru cei care n-au înțeles ce am vrut eu să spun în cele câteva rânduri de pe Facebook. Nu-i vina lor, am fost prea expeditiv.

Dar înainte de toate, scurt rezumat pentru cine nu știe contextul: Manole are o emisiune la Pro. Invitată Andreea Esca. Manole întreabă „ai vrea ca fiica ta să se mărite cu Tzanca manelistul?” Andreea Esca a spus că nu crede că se poate ajunge la o asemenea „greșeală”.

Eu am considerat că Marius Manole a făcut păcatul malahiei intelectuale, virtue signaling, adică a vrut – împreună cu invitata, să se disocieze de ceea ce ei consideră de prost gust, vulgar, urât. Și ca să fie ruptura clară a făcut apel la urmași, cei pe care n-am vrea în ruptul capului să-i vedem căsătoriți cu maneliști. Să fie clară diferența de nivel.

Ce uită Manole/Esca e că și maneliștii e oameni. (am făcut gluma asta ca să râdă și anti-maneliștii)

Context. Tzanca Uraganu (a.k.a. „manelistul”) e un cetățean care cântă manele (d-astea noi, nu-s fan, dar e treaba omului) și e mai mereu pe primul loc pe Youtube-ul românesc. Fiica Andreei Esca e și ea o candidată la statutul de artistă, pe scena trap. Are o piesă despre ea în care se laudă (manelistic) despre cât de grozavă e. Astea-s versurile:

„Lil Esca, diamant ca Tesla
Alexia Eram, ma vezi la
Televizor, pe reviste, pe vloguri
Haterii mor de ciuda ca-s in topuri
In club petecem si rupem tocuri
Golden Girl aduce focuri, fire

Din Londra-n Bucuresti, rupem norma
Am vibeu’ ala fin, eu dau moda
Stiu ca te uiti si ca-ti place
Tot ce postam, vai ce face
Adidasii sunt Versace

Lil Esca
Lil Esca
Lil Esca, Esca, Esca
Esca, Esca, Esca”

Dacă nu-ți plac manelele lui Tzancă (el e ceva mai romanticos în majoritatea pieselor) mi se pare normal să nu-ți placă nici manelele-trap ale superioarei intelectual Lil Esca. Dar…

Am să fac apel la rasism și classism în cele ce urmează așa cum Rogozanu dă vina pe capitalism pentru orice (e amuzantă observația dacă-l citești pe Rogozanu, haha!). Mna, ai răbdare dacă ai ajuns până aici și hai cu mine în filmul ăsta care în mintea mea are sens.

Tzanca e rom. Și romii cântă manele. Și manelele put. S-au scris multe cărți și articole despre cum, de fapt, românii spelbi ar antipatiza manelele pentru că le asociază cu etnicii pe care nu-i suportă. Tot ce cântă românii e superior din punct de vedere intelectual și muzical, chiar dacă cei mai mulți istorici și folcloriști (nu ăia de pe Etno/Taraf) ți-ar spune că muzică românească n-ar exista fără romi. De ce nu-i suportă românii pe romi? Complicat. Dar ai putea asculta podcastul celor de la DOR despre sclavia romă. Poate ajută.

Românii au dansat sute de ani pe muzica romilor, dar mai mereu lucrurile s-au oprit aici. Chemi romul la chermeză (bunicile voastre probabil au horit – Grigore Leșe trademark – pe muzica vreunui rom), dar nu s-a pus niciodată problema ca o româncă să plece acasă cu vreunul din trupeți. Noțiunea de „groupie” nu era social acceptată.

Astăzi, paradoxal, Tzanca Uraganu a cântat și pe la chermeze la care a dănțuit Lil Esca (așa am înțeles), dar mămuca Esca stă de strajă ca la horele de la 1800 și se asigură că fecioara își pune pirostriile cu un băiat de vază, eventual unul alături de care să se împlinească zestrea (financiară/socială). Ce ar spune satul dacă Lil Esca s-ar lega cu un lăutar (a.k.a. „manelist”)?

Cele de mai sus țin de interpretarea mea vizavi de perspectiva rasistă. Urmează latura classistă.

Aici e și mai simplu: Tzanca cântă manele pentru că e cetățean de mâna a II-a, atâta poate. Lil Esca cântă manele pentru că e meta-artistă, o face „la modul ironic”, e fată deșteaptă și exploatează apetența prepuberilor pentru versuri laudative, dar în esență ea e elită intelectuală, el un biet lăutar la chermezele elitei (parcă-i telenovelă).

E foarte complicat de explicat fenomenul ăsta într-o singură postare de blog, dar îmi amintește foarte clar de elita financiară a țării, aia care se mută în cartiere rezidențiale. În interiorul cetăților sunt la fel de maneliști în cuget și simțiri precum amărăștenii de după ziduri, dar când ies din fortăreață călare pe cai-putere își pun pe ei mantia de „vai, ce pute la ăștia, ce maneliști” și trec cu viteză printre plebei în drum spre plăcerile lor hedonisto-„intelectuale”.

Ce uită elita asta dâmbovițeană e că manelismul exterior lor e mimetic, așa că Tzanca lăutărește pe portativul dat de lumea bună. Probabil că escienii nu suportă să se vadă în oglindă pentru că reflexia lor e mai apropiată de Tzanca decât de ce-și imaginează ei că sunt.

Ce mai e de spus? Că-s multe.

Tzanca am înțeles că-i băiat mișto. Atât de mișto încât omul (parcă) făcuse și niște valuri pro-vaccin. Dacă nu-ți place muzica lui nu-l chema la nuntă. Esca e o elitistă locală (cu bune și rele). Manole, în speța asta, e doar o trompetă a elitei locale, el fiind artistul lângă care elita financiară vrea să stea pentru plus valoare. Sunt mâini care se spală între ele ca să se țină curate în ochii lor.

„Bine, dar de ce e important să știu asta?” Pentru că e vorba despre elite, percepția lor despre plebe și cum va evolua țara asta dacă pentru mamele fetelor e inacceptabil ca fiica lor să-și lege cununiile cu unul care pleacă la muncă să lăutărească, dar e „super ok” să facă urmași vreunui cinic om de afaceri, eventual unul sufletist care între două bijnițuri poluante/nocive plantează doi copaci și ajută un copil cu platfus. Cică nu dă palme afaceristul cum lovește manelistul cu dezacorduri.

Vă doresc ok.

P.S. – leftist am mai fost, să moară ce am pe casă!