Cunoaște ceea ce crezi

În ultimul an mi-am rezervat niște timp personal ca să citesc cărți dintr-un univers mai spiritual.  

Așa că m-am „întâlnit” cu Cioran („Lacrimi și sfinți”), Dan Puric („Cine suntem”), John Meyendorff („Căsătoria, perspectiva ortodoxă”), dar m-au ajutat și următoarele lecturi: Georg Captivus Septemcastrensis („Tratat despre obiceiurile, ceremoniile și infamia turcilor”), Maristella Botticini & Zvi Eckstein („The chosen few”), Alexandru Racu („Apostolatul antisocial”), Eddie Harmon-Jones („Disonanța cognitivă”), Nikos Kazantzakis („Hristos răstignit din nou”), Catherine Nixey („Epoca întunecării”) și Elizabeth Abbott („A History of Celibacy”). În timpul liber mai citesc din Coran (o traducere în română realizată de Liga Islamică și Culturală din România). 

Toate cele de mai sus sunt bune dacă vrei răspunsuri, ori întrebări. 

Vă mai amintiți când Gabriela Firea a spus despre Iohannis că „a fi un bun familist înseamnă nu doar a fi căsătorit, ci și a avea copii. Nu ești un om complet fără să crești un copil”? 

Firea avea dreptate. Dreptatea ei. Dreptatea ortodoxă. 

Pentru cine nu știe, Gabriela Firea este o femeie foarte religioasă. Cu tot tacâmul. Și brâul (te-ai prins?). Sunt ferm convins că Firea a citit multe cărți de rugăciuni și multe din sfinții părinți (la care liderii BOR nu se satură să facă apel). 

Vă dau una bucată pasaj din John Meyendorff („Căsătoria, perspectiva ortodoxă”- pag. 74-75), carte tipărită cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părintre Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului (așa cum scrie în carte, să nu credeți că citesc religiozități neaprobate de BOR): 

„Apoi, mai este și atitudinea lui Iisus în privința copiilor: „chemând la Sine un prunc, l-a pus în mijlocul lor, și a zis: <<Adevărat zic vouă: dacă nu vă veți întoarce și nu veți fi precum pruncii, nu veți intra în Împărăția cerurilor>>” (Matei 18,2). Va înțelege oare o persoană care se ferește în mod deliberat să aibă copii sensul deplin al acestui avertisment al Domnului – poate una dintre cele mai importante descoperiri din întreaga Evanghelie?

De fapt, nașterea de prunci și creșterea copiilor sunt, într-adevăr, o mare bucurie și binecuvântare de la Dumnezeu. Nu poate exista vreo căsătorie creștină fără o dorință imediată și nerăbdătoare a ambilor părinți de a primi și de a avea această bucurie comună. O căsnicie în care copiii sunt nedoriți se bazează pe o formă viciată, egoist și trupească a iubirii. Dând viață altora, omul imită actul creator al lui Dumnezeu și, dacă refuză să facă aceasta, nu numai că-și respinge Ziditorul, dar își distorsionează propria umanitate; căci nu există umanitate în absența „chipului și asemănării lui Dumnezeu”, adică, fără o dorință conștientă, sau inconștientă, de a fi un imitator al Părintelui de viață-făcător al tuturor.”

Ce am vrut să subliniez cu citatul de mai sus este că religia celor mai mulți dintre români nu este așa flower-power cum își imaginează ei. Are și liberul arbitru limitele lui. 

Am plecat de la argumentul Gabrielei Firea pentru că-n perioada declarației făcute de fostul primar al Bucureștiului foarte mulți români religioși, dar mai ales ortodocși de duminică (acești șoferi de duminică care respectă cele religioase doar la ocazii), s-au declarat deranjați de cele spuse de Firea. Dar dacă cei mai spirituali supărați ar da mai des pe la biserică (și prin cărțile de căpătâi ale grupului religios din care fac parte) ar vedea că nu e nimic ortodox-greșit în ce spune Firea. E chiar foarte corect. Foarte. 

Eu știu că mulți religioși autohtoni au îmbrățișat „să faci ce zice popa, nu ce face el”, dar cei mai mulți nu fac nici ce spune popa. Nu mai spun de sfinții părinți care sunt, zis în termeni moderni, influencerii primordiali ai celor promovate de BOR. Fără ei și învățăturile lor BOR-ul ar avea o cu totul altă direcție. Gen, doar ce a spus Iisus. 

Eu am trăit mult timp cu impresia că religia nu se reformează. 

Dar dacă vezi (a.k.a. citești) despre câte s-au schimbat cu fiecare consiliu religios îți dai seama că religia e într-o constantă schimbare. Cred că se produce un update considerabil la fiecare 100-150 de ani. Asta e o altă temă de gândire pentru cei mai religioși: în ce cred? „Credința strămoșească” la care fac apel cei mai pasionați e foarte schimbată în zilele noastre. Doar din cartea lui Meyendorff am aflat că nunta ortodoxă 2022 nu are prea multe în comun cu nunta ortodoxă de la 1722. De ce s-a schimbat? 

Avea Iisus buric sau nu? S-a stabilit asta?

Când citeam „Crimă și pedeapsă” (Dostoievski) m-a pălit curiozitatea să aflu ce-s ăia rascolnici (probabil de unde și numele personajului principal din roman, Raskolnikov). Pe scurt: pe la 1666 patriarhul Nikon al Moscovei a venit cu o reformă în BOR-ul rus. Nikon voia o aliniere pe partea de ritualuri și texte ortodoxe între ruși și greci (#love). Unii ruși n-au halit schimbarea și au zis că rămân cum știu ei, pe „credință strămoșească, gen”. N-a fost chiar de capul lor, s-a lăsat cu bahaos nasol, scandal, lovituri pe interval. Arc peste timp, azi mai există vreo două milioane de rascolnici. Lipovenii noștri sunt rascolnici. Au venit prin Delta Dunării pe la 1740 ca să scape de persecuțiile religioase. Și să se antreneze pentru Jocurile Olimpice.

Au mai fost multe reforme în religie, multe schisme, destui care au zis „nu, rămânem pe vechi”, dar cei mai mulți s-au dus cu trendul impus de instituția principală. 

Ce vreau să spun, în încheiere, e că religia celor mai mulți dintre voi n-are prea multe în comun cu „strămoșescul” (nici n-ați vrea, cred), și cel mai probabil se va reforma senzațional în următorii 100-150-200 de ani. Religia nu se face așa, după ureche. Ce naiba, trebuie s-o spun eu, ateu fiind? Și e foarte important ca fiecare religios al țării să-și dea seama în ce crede (și ce nu) că poate așa nu se mai încarcă artificial cifrele BOR-ului și puterea lor.

Vreți un pariu personal?

În vreo 100-125 de ani BOR-ul o să fie ok cu homosexualitatea. Poate chiar și nunta gay în biserică. În România 2122 n-o să mai fie o problemă așa mare că unii-s gay. Pur și simplu n-o să-i pese nimănui atâta timp cât toată lumea are cont la cel puțin o casă de pariuri (o să fie lege). Așa că biserica o să caute o bază de adepți oriunde: homosexuali cu frică de Dumnezeu. O să iasă Supercalifragilisticul patriarh în piața publică să spună „ești gay, ești ortodox-ok”. Unii se vor rascolnicii, dar or să fie ignorați până dispar. 

Și tot așa.  

Am mai spus că se va face yoga-creștin pe pajiștea de la Catedrala Neamului, da?