Te-ai întrebat vreodată ce cred colegii de la birou despre tine după ce ai postat pe net poze în costum de baie? Care crezi că e percepția oamenilor care te văd 8-9-10 ore pe zi după ce le-ai arătat tot ce ai făcut în vacanță? Crezi că poza aia de la volan te definește ca fiind un bărbat realizat?
Adevărul n-o să-l auzi niciodată.
N-o să-ți spună nici măcar un coleg, vreodată, în timp ce vă întâlniți la dozatorul de apă sau la expresor, că ești penibil, fals sau neinteresant. Nu e genul de discuție acceptată la muncă, spațiu unde sinceritatea e încurajată doar pentru lucrurile pozitive. N-o să întâlnești conversații precum:
- Neața, ți-am văzut pozele din vacanță. Ești penibil și dizgrațios.
- Mulțumesc frumos. Pozele cu copiii tăi sunt jenante și sper să n-ajungă în calculatorul vreunui pedofil. Zi ușoară!
- Și ție!
Niciodată.
Cu toate astea, dacă te întrebai:
Oare ce cred colegii despre pozele mele în costum de baie?
Stai liniștită. Cel mai probabil 90% dintre bărbații din companie te-au căutat pe Facebook/Instagram încă de când ai dat primul mail (ăla corporate cu „Salut, sunt Mefistofelia și mă bucur că sunt aici cu voi, gata să facem lucruri grozave […]”). Au derulat prin arhiva personală încercând să te vadă în costum de baie. Ca să-și facă o impresie 360 și să aibă ce să-și vorbească în privat. „Ai văzut noua colegă?”. „E… bines!”. Dacă n-ai poze de la mare se mulțumesc cu puțin. O rochie, un pantalon mai mulat…
Bărbații care nu te-au căutat la profil, ăia 10%, au tot felul de motive: orbi, morți, în meeting-uri non-stop, au fost concediați acum 5 ani sau nu există.
E complicat pentru că tu confuzi privatul cu publicul și te afișezi în fofeaza semi-goală/semi-îmbrăcată pe Facebook, așteptând de la viață ca la muncă ai tăi colegi testosteronici să nu te privească prin prisma imaginii pe care o construiești online. Dacă ai dat fesieri pe internet o să-ți simți gluteusul urmărit cât timp ești la birou.
Așa sunt ei. Porci excitați. Nu se știe ce îi stârnește. Ce să fie?
Oare ce cred colegii despre pozele mele din vacanță?
Nu le pasă. Faptul că zâmbești ca grebla la aparat în 2907123 de poze și de capul tău nu se vede nimic nu bucură pe nimeni. Oricum, hai să fim sinceri (din nou): nu mergi în cine știe ce locuri. Unde te-ai dus tu au fost și ei. Și mulți alții. Aceleași plaje, aceleași orașe, n-ai dărâmat vreo barieră. Faci turism de statut și status.
Stânca lângă care te-ai pozat apare și-n pozele altora. La fel și monumentul. Nu mai vorbesc de festival.
Bine, dacă restul colegilor sunt ca tine nici n-ar vrea să te vadă altundeva. Faptul că tu mergi unde s-au dus și ei le reconfirmă faptul că aleg destinații grozave. Ba chiar se pot lăuda singuri, în mintea lor, „s-a dus și el/ea acolo că a văzut la mine”. Vezi? Sunteți o familie!
Oare ce cred colegii despre pozele cu copilul meu?
Nici nu l-au cunoscut pe viu și deja nu-l suportă. Îl portretizezi atât de gingaș, inteligent și carismatic încât nu-l suportă nimeni. Primești like-uri pentru că așa-i dezirabil și unii sunt dresați să aprecieze tot ce are un iz pozitiv, considerând probabil că „împrăștie bunătate și fericire în Univers”. Ăștia-s ăia care zâmbesc vieții pentru că viața le zâmbește înapoi.
Colegilor tăi nu le pasă că piciul tău s-a murdărit de înghețată pe bot, că se plimbă prin parc, ori că a mers la mare și a făcut castele din nisip. Știi cine e interesat de viața copilului tău? Conform specialiștilor, mai multe rețele de pedofili. Ăia-s fierți de nerăbdare să-ți vadă plodul în tot felul de ipostaze. Poți să le trimiți direct lor fotografii cu prințesa ta de 5-6 ani în costum de baie și rochițe.
Oare ce cred colegii despre ce-mi cumpăr sau conduc?
La fel. Nu le pasă. Te dai jupân de la volan, din trafic? Îți chiorăie creditul pe 30 de ani în stomac și crezi că le schimbi percepția dacă te văd că stai în interior de tablă cu roți? Toată lumea știe că în fiecare zi stai 30-40 de minute la același semafor.
Oare ce cred colegii despre pozele cu mâncarea și ieșirile în oraș?
Ziua la muncă ești cu fața în covrigi și Sana, dar seara pui poze cu sticle, pahare, dish-uri și experimente gastronomice din bucătărie. Pe cine fraierești? Nu uita mâine să iei merdenele pentru mai mulți.
Unii uită, dar Facebook este domeniu public. Ce postezi aia ești și e normal ca oamenii să te vadă și să te judece. E aproape evolutiv. Îl vezi prost online te ferești de el pe viu. Așa am evoluat ca specie. Neanderthalii puneau numa` prostii online, d-aia n-au supraviețuit…
2 răspunsuri
Eu pun chestii mai rau decat costume de baie: pareri despre politica si picture de-ale mele.
Oamenilor le place sa pastreze aparentele si de aceea posteaza, ca altii sa RIposteze. totul e despre sinele ideal;in realitate, lucrurile stau altfel. Cat priveste Adevarul, nimeni nu o sa iti spuna in fata, mai ales in cercul tau restrans(familia,cunostintele, prietenii).Oamenilor le place sa discute banalitati, chiar si atunci cand ai impresia ca vb chestii serioase cu un apropiat/a, se vorbeste impersonal si cat mai putin despre noi. Ne e frica sa fim vulnerabili, desi vulnerabilitatea inseamna putere. Ne mintim pe noi si vrem sa ii mintim si pe altii; cine iti e APROAPE, iti va ascunde si nu iti va spune in fata niciodata, poate cand va fi DEPARTE. departe de noi, aproapele nostru!