Acum ceva timp dădeam peste un interviu oferit de tatăl unui copil omorât de Breivik pe insula Utoya pe data de 22 iulie 2011. La ani de zile de la sângerosul atentat soldat cu 77 de morți, majoritatea adolescenți, tatăl unuia dintre copii avea puterea să spună că nu-l iartă pe criminal, dar nici nu vrea să trăiască toată viața cu ura în suflet.
Din păcate nu mai găsesc acel interviu (îl caut de ieri), dar cam ăsta-i rezumatul: tatăl reușise, după ani de doliu, să înțeleagă cât de bolnav era Breivik și asta l-a ajutat să accepte pierderea.
De asemenea, prin 2014 o importantă figură religioasă din Africa de Sud le cerea norvegienilor să găsească puterea de a-l ierta pe Breivik pentru că ura e corozivă.
Unii vestici au răspuns la suferință (după atentatele din Franța, Anglia sau Norvegia) cu și mai multă dragoste. Dragoste pentru cei dragi, pentru cei diferiți. Alții au urât mai mult. Vedem peste ani cine a greșit.
Pentru unii Breivik e mai important în viață, pentru a-i înțelege ura și pe cei care urăsc așa cum o face el.
…
Acum câteva zile un bărbat din Hunedoara dădea cu un copil de pământ și-și lovea copilul după ce picii au avut o altercație într-un loc de joacă. Probabil ați văzut deja clipul care s-a viralizat pe net.
Imaginile sunt chiar șocante și cel mai sănătos lucru pentru mine a fost să nu mă gândesc la ele și să nu emit vreo părere fără să mă gândesc exact la ce simt pentru copil și pentru agresor.
Între timp agresorul a fost arestat. Copilul rănit are o fractură craniană. Copilul agresorului a fost luat sub supraveghere de DGASPC.
Internatul a făcut deja o petiție care cere pedepsirea aspră a bărbatului, cel din urmă recunoscând deja că a greșit, că a fost impulsiv.
Am început textul ăsta cu exemplul din Norvegia nu pentru că cele două situații sunt similare (din aproape toate punctele de vedere sunt diferite), dar undeva există o metodă prin care poți rezolva situația.
În toată povestea românească văd numai victime:
- Copilul spitalizat este o victimă. Victimă a bărbatului impulsiv. Dar dacă se confirmă că puștiul de 12 ani l-a agresat în vreun fel pe copilul agresorului o să intrăm pe teritoriul în care copilul de 12 ani este și victima unei educații care l-a transformat în agresor (bullying);
- Copilul agresorului este o victimă. A crescut fără tatăl natural (nu știm povestea asta) și cu un tată adoptiv care nu cred că e la prima ieșire nervoasă. M-aș mira. Nu știm cum evoluează tot cazul ăsta, dar copilul ăsta o să se dezvolte cu o senzațional de proastă imagine a bărbatului/tatălui. Nu ne putem decât imagina cum o să fie el ca soț/tată;
- Mama copilului agresat este o victimă. Victima unor alegeri, victima unor contexte;
- Agresorul este o victimă (până și el). Sunt n-jpe mii de factori care l-au adus în punctul în care e și sunt ferm convins că multe elemente n-au ținut de el, de acel „liber arbitru” mult invocat.
Fabulos e că undeva adânc știm cu toții care-i principalul vinovat pentru ceea ce s-a întâmplat.
Putem pune degetul pe cauză și putem enumera atâtea contexte în care violența a fost glorificată, în care impulsivitatea paternă a fost pusă pe soclu.
Nici nu știu dacă toată situația asta s-ar putea rezolva în vreun fel dacă agresorul face ani grei de pușcărie, ori dacă trebuie să-și dea și pielea de pe el ca despăgubire și astfel să devină un părinte-povară pentru copilul concubinei (în contextul în care mai rămân o familie – un cuplu).
O pedeapsă trebuie să existe, dar mai important e ce se înțelege din pedeapsă și ce exemplu dă ea. Mai ales celor care au lăsat următoarele comentarii la știrile despre cazul din Hunedoara:
Vedeți? Ăsta e universul agresorului. De aici a venit. Și nu-i singur.
Ăsta e un alt caz senzațional de dificil. Pentru că nu se oprește în instanță. E caz de discutat în școli, în dezbateri, în ședințe de partid. Până atunci cred cu tărie că nu e sănătos să răspunzi la prostie și violență cu mai multă prostie și violență.
Nu dați soluții de moment pentru probleme de lungă durată.
13 răspunsuri
Felicitari George! Meriti sa fii fericit! Iti ofer o bratisare virtuala
Solutia cea mai simpla si cea mai eficienta: Sa pleci in vest pana nu arzi in spitale, dai de un nebun pe strada care te da cu capul de asfalt, iti mai distrugi nervii cu atata rabdare pentru romanii „experti”.
Să pleci în vest și să îți lași mama bătrână să facă singură piața și să umble prin spitale pe aici… Poți fi fericit așa?
Altfel, nebuni sunt peste tot; și în vest sunt mai multe arme, vezi cazul citat mai sus.
Nu sunt total de acord nici cu George, toți sunt numai victime, cine e călăul?
Hate me: agresivitatea este normala, ura de asemenea.
Foarte de acord.
Sunt multe comentarii aici care fie condamna fie glorifica acel barbat.
Inclusiv articolul mi se pare putin, nu stiu cum sa ii zic, inutil, pentru ca vine cu o problema, cere inlaturarea ei, dar nu vine cu o solutie.
De acord ca violenta nu e tot timpul buna, deacord ca ne trebuie educatue emotionala, dar vino cu o solutie de viitor. Realist vorbind nu ai cum sa schimbi oamenii care si-au trait mai mult de jumatate de viata asa. Daca vezi o problema, adu o solutie pentru a ne creste copiii mai bine decat au fost crescuti acesti oameni.
Si „tati, sa stii ca violenta nu e buna, ura nu e buna” este o actiune extrem de gresita.
Ura, dorinta de violenta cand suntem in pericol sau ne simtim nedreptatiti sunt sentimente perfect normale. Actiunile de pe urma acestor sentimente pot fi gresite uneori.
Daca inveti oamenii ca nu e bine sa urasti nu vor face decat ce a facut acest om, vor tine in ei pana cand explodeaza din lipsa de control. Pe de alta parte, daca am trece de retardismul asta in care consideram ca e rau sa urasti sau sa fii violent chiar si din auto aparare, oamenii ar fi constienti de aceste sentimente si le-ar putea controla mai bine.
Un copil sanatos este unul care stie ca e ok sa se supere, sa fie furios, sa urasca pe cineva care l-a nedreptatit, sa vrea sa loveasca pe cineva, pentru ca asa il poti invata cum sa se abtina si sa nu loveasca chiar daca isi doreste.
Ratiunea este cea care ajuta la controlul sentimentelor nu ignorarea lor.
Si mai ales, trebuie sa nu certam un copil cand a lovit pe cineva in autoaparare. Copiii observa nedreptati mult mai usor decat adultii. Daca il pedepsesti pentru ca s-a aparat si vede ca cel care l-a atacat nu este pedepsit, sau chiar daca sunt amandoi pedepsiti identic, invata ca trebuie sa accepte sa fie atacat si va deveni o victima frustrata care, atunci cand va fi de varsta omului acesta, va rabufni pe un copil mic.
Ceea ce a facut omul din filmare nu este bine, dar sa spui ca violenta nu este buna in nici o situatie da oamenilor o lectie mult mai periculoasa decat asta.
Suntem animale cu instincte de vanatoare. Trebuie sa invatam sa canalizam acele instincte acolo unde trebuie si nu sa le suprimam.
Dar asa e generatia crescuta cu trofee de participare. Ofensata de orice, oricat de nornal, logic si rational ar fi. Cand a vazut un copil lovit de un adult a uitat ca acel copil era vinovat de bulying. Dupa regula asta ar trebui sa ma duc si eu la furat si, in drum spre a vinde prada, sa ma loveasca o masina pe trecerea de pietoni si sa imi rup o mana iar politia sa zica „saracul de el, o fi furat el dar cum indraznesti sa il lovesti, nu il mai arestam deloc. Sa pastreze prada, sa se simta si el mai bine”.
Acelasi lucru se intampla cu sexul. Nu vorbim cu copii nostri, transformam subiectul in tabu, le spunem „sa nu te prind ca faci sex” si ghici ce? Asculta dra*u de tine. Cand face sex si poate o fata ramane insarcinata, sau un baiat lasa o fata insatlrcinata pentru ca le e rusine sa se duca sa cumpere prezervative, sau nu stiu ca trebuie, e mai rau decat daca ai accepta ca oamenii, inclusiv copiii, desigur dupa o anumita varsta, vor face sex fie ca vrei fie ca nu vrei. Sau fete carora le e frica sa le spuna parintilor ca a facut sex pentru ca prostii o cearta in loc sa ii spuna ca din acel moment e bine sa faca un control papa nicolau pe an, se face de la inceperea vietii sexuale dar, cum ziceam, generatia trofeu de participare si generatia bataia e rupta din rai. Cele mai „inteligente” fiinte de pe planeta. :)))))))
Cred ca am ofensat destui oameni pe ziua de azi. O seara buna!
Foarte dragut textul. Sunt curios. Daca tu ai fi sunat de la spital pentru ca o astfel de „victima a conjuncturii” ti-a luat copilul si a dat cu el de asfalt si i-a spart capul (sa nu uitam ca asa ceva se poate lasa cu sechele pe viata sau deces (hotarasti tu care varianta crezi ca e mai groaznica)), ai mai putea sa mai scrii textul asta inca odata? Ai putea sa mai zici: „Nu dați soluții de moment pentru probleme de lungă durată”???
Foarte dragut apelul la emotie, Alex, dar cu putin efort putem sa folosim rationamentul tau ca sa aparam toate persoanele implicate. Daca tot a fost mentionat cazul Breivik, cred ca merita amintita si copilaria grea pe care a avut-o acesta, crescand cu o mama bipolara care ba il teroriza, ba il mangaia. Individul din Hunedoara probabil ca s-a gasit la un moment dat intr-o conjunctura similara. Le justifica abuzul suferit faptele? Desigur ca nu, dar nu putem sa nu ne intrebam cum ajungi sa omori 77 de persoane sau sa dai un copil cu capul de pamant. Consider ca insiruirile acestea de evenimente sunt cel mai bine descrise de cuvantul tragedie, o tragedie cu foarte multe victime. Dar hai sa ignoram aceste detalii. Ca sa-ti raspund la intrebarea adresata lui George, eu unul nu stiu cum as reactiona. Probabil ca primul lucru pe care l-as simti ar fi ingrijorare pentru copilul meu, care acum e in spital. Exista o sansa ca ingrijorarea sa degenereze in furie. Problema este ca o persoana coplesita de emotii nu ar trebui sa decida si sentinta. An eye for an eye and the whole world goes blind
Hai sa nu o dam in psihologie si analizare execsiva, avea sau nu avea liber arbitru? Pun pariu ca avea. Sunt “n” cazuri de copii crescuti in familii dezorganizate care nu ajung sa comita infractiuni, am obosit efectiv sa aud cum agresorul este si el la randul lui o victima; chiar te rog sa ne scutesti cu textele tale in care analizezi cine a aparut primu: gaina sau oul. Agresorul este agresor indiferent de contextul
in care a trait iar generalizarea asta ca trecutul e de vina pt cum cineva ajunge e de rahat. Practic scrii si tu ca sa nu zici ca nu o faci.
Si cam atat.
Adevărul este ca mulți barbati needucați și cu mult testosteron în ei devin foarte agresivi. E combinația perfecta care duce la agresiune. Și, pe deasupra, copiii au acest dar, unii, sa te scoată din minți. Mai ales ca în ziua de azi nici nu mai știu de frica de autoritate vezi parinti și scoala. A nu se vedea ca scuz agresorul sau spun ca este o victima. Este doar un agresor care merita puscaria.
Multi barbati needucati si cu mult testosteron. Pentru ca nu exista femei sau oameni educati in general care sa interactioneze violent cu copiii. Ce argument destept. So woke. :))
„So woke”. La asta m-am gandit si eu :))
Ca va place sau nu, majoritatea agresiunilor în societate sunt comise de bărbați, ca sunt agresiuni, violuri sau crime. Si femeile comit aceste violente dar mult mai puține. Priviti numai sa vedeți câți deținuți sunt barbati și câți sunt femei. La fel este cazul celor educați, care se abțin oricum mult mai mult decât cei needucați sa comita violente. Cei educați sunt în general scosi din minți de copii, pt ca mulți copii au acest dar. Problema mare în societate se afla la nivelurile mari de testosteron din anumite pe persoane, în special barbati. Probabil ca dacă sunteți barbati nu va convine adevărul. Uitați-va numai câți barbati sunt betivi și își bat sau omoară familiile. Dacă sunteți cinstiți și obiectivi. Nu trebuie sa o luați personal, ca nu toți bărbații sunt rai, violenți, violatori, betivi sau criminali. Dar mulți sunt. Dacă nu sunteți asa, nu aveți de ce sa va suparati.