Dacă ne uităm pe destule date vedem că specia din care facem parte o duce tot mai bine, comparativ cu ce se trăia acum 100-200-…-jpe sute de ani. Ok, în unele zile n-avem apă caldă, dar altfel e chiar țuț față de problemele pe care le întâmpinau celelalte generații.
În primul rând trăim mai mult. Ceea ce e super. E mișto să trăiești mai mult și să nu mori de bătrânețe la 40-50 de ani. E mișto să nu mori de boli banale (cu excepția momentelor când unii spun că tratamentele pentru bolile banale te omoară de deochi așa că e bine să nu te vaccinezi). E mișto să trăiești într-o lume ceva mai sigură, ori măcar mai predictibilă.
Evident, social-media și posturile de știri te fac să crezi că ești constant la doi pași de moarte, dar uite că de cele mai multe ori apuci să faci 10.000 de pași zilnic și nu mai mori. Ori, mai rău, mori pentru că n-ai făcut pași zilnic. Se moare, dar se și trăiești, știi ce zic?
În ciuda acestui bine care tot vine peste noi (viteza de implementare variază în funcție de puterea de rezistență a celor spre care vine binele), sunt câte unii care vor constant să trăiască într-o cvasi-mizerie socială. Și nu pentru că le place urâtul, ci pentru simplul motiv că vor să fie mereu pregătiți (zis și „căliți”) pentru Răul Suprem.
Cei mai mulți dintre cei menționați mai sus se exprimă în contexte referitoare la copii.
De multe ori un efort de bine în comunitate e înfrânat de apostolii apocalipsei perpetue. Sunt aceia dintre noi (boomeri – cei mai mulți, Xări – mulți, și millenniali – destui) care refuză cu înverșunare confortul și trăitul mai bine pentru simplul motiv că trebuie să fim mereu pregătiți de scenariul Mad Max. Dacă ne relaxăm și ne bucurăm de viață riscăm să pierdem aptitudini cruciale de supraviețuire.
Se plimbă din gură-n gură citatul ăla din Einstein/Eminescu/Țuțea/Puric/Cine vrei tu: „vremurile grele produc oameni puternici, oamenii puternici fac vremuri bune, vremurile bune fac oameni slabi, oamenii slabi fac vremuri grele”. Și cu vorbele astea tatuate pe suflet se feresc de bine și frumos ca orice manual școlar de asumarea națională a holocaustului din România.
Dar nu e așa: vremurile grele produc oameni nervoși, oamenii nervoși se ceartă între ei, oamenii relaxați comunică și încearcă să rezolve lucrurile, oamenii nervoși se enervează că ei nu se pot relaxa și au impresia că ăia relaxații sunt indiferenți așa că devin și mai colerici și iau decizii și mai proaste. Într-un final, vremurile bune produc oameni buni, doar că unii au filme proaste și nu se pot relaxa.
De câte ori ridică cineva o problemă care implică un mai bine (în special pentru copii) apare un speriat de bombe (la propriu) care spune că dacă nu ne creștem copiii cu frica iminentei apocalipse sociale o să ne trezim că sunt slabi și îi omoară armata de zombie în primele 5 minute.
Am găsit pe social-media și-n viața de zi cu zi o mulțime de oameni (preponderent bărbați), pentru care adaosul de Siguranță și Confort în viața de zi cu zi ar însemna o anihilare totală a unor „instincte primordiale”, care de cele mai multe ori se reduc la aptitudinile pe care le-ar avea copilul lui Rambo de acum 5-6.000 de ani, într-un film Marvel Preistoric.
Aceștia sunt părinții care își cresc constant copiii în frică și individualism, pentru că „nu se știe niciodată” când trebuie să dai cu pumnul, să faci un arc cu săgeți din trei scobitori, să aprinzi un foc lovind două iPhone-uri între ele și să te rupi de comunitate pentru a trăi în confortul războinic (de inspirație geto-dacă).
De câte ori apare câte o inițiativă de îmbunătățire urbană cu privire la infrastructura pentru copii apar apostolii să urle că ne înmuiem copiii cu politici mai sigure, străzi cu mașini mai lente și parcuri mai puțin periculoase. Pentru că uite ce bine au ajuns ei dacă s-au jucat leapșa cu mamuții? Ăștia mici sunt așa snowfleicși încât nici nu știu cum e să nu poți intra în cartier de pterodactyli maidanezi, cum era pe vremuri.
Facem generații slabe pe bandă rulantă.
D-aia crește numărul taberelor de masculinitate, simpozioane de testosteron în care un anumit tipar de băiat face băiță în gheață, flotări la prima oră și sesiuni de „ce facem dacă vin mongolii?” Pentru că în ziua, iminentă, în care o să fie cu adevărat nasol, ăștia slabi or să intre în panică pentru că nu mai au lapte vegetal și nu știu să mulgă migdala, iar ăia pregătiți în cuget și tabere or să se înarmeze cu praștii, vor ridica fortărețe la marginea IKEA-urilor (că păduri…) și vor conduce lumea conform constituției scrise de te miri ce croitor fără ac.
Și mă uit la alții cum își construiesc orașele și se relaxează, învățând să repare lucrurile cu mintea și zâmbetul pe buze, nu înverșunarea vreunui paj de acum 1000 de ani.
Oricum, mi se pare greșit cum este folosit cuvântul snowfleic, peiorativ la adresa tinerilor care nu știu să omoare un bivol cu o unghieră. Ăștia rezistenți la viață care-și bagă degetele în urechi când o femeie cântă și zice cu „p*la” ce mai sunt? Păi dacă vine nasoala aia ce ne facem? Că degeaba știi să faci baie-n gheață dacică dacă te bagi la fund și te îneci singur pentru că n-ai vrut să auzi armata inamică, plină de femei, urlând măscări trupești?
Iar veșnica replică analfabetă „ce vrei bro, supraviețuiesc cei mai puternici, Darwin, știi ce zic? Hăhă” e spusă în 99,8% din cazuri de oameni alături de care nici nu ai vrea să supraviețuiești.
Un răspuns
Basically, ai dreptate.
Mai ales cu „iar veșnica replică analfabetă „ce vrei bro, supraviețuiesc cei mai puternici, Darwin, știi ce zic? Hăhă” e spusă în 99,8% din cazuri de oameni alături de care nici nu ai vrea să supraviețuiești.”
Pe de alta parte, ‘taberele’ – unele dintre ele – sunt de foarte mare folos. Doar in ‘tabara’, la adapost de ‘confortul de zi cu zi’, suntem in stare sa intelegem cat de mult depindem unul de celalalt. Doar in ‘tabara’, acolo unde trebuie sa mulgi singur vaca si sa-ti crapi singur lemnele, intelegi cat de importanti sunt cei care iti aduc mancarea la pat si iti incalzesc apa cu care faci dus in fiecare dimineata.
Doar in ‘tabara’ putem intelege ca genul de individualism promovat de anumiti influenceri e cat se poate de idiot.
Doar in ‘tabara’ putem intelege ca daca vrei sa supravietuiesti ‘cand or veni mongolii’ trebuie sa te pregatesti pentru asta impreuna cu cei din jurul tau si in nici un caz ‘impotriva’ acestora!