Mă uitam ieri pe geamul trenului și n-aveam cum să nu remarc faptul că suntem o țară jegoasă. Jegoasă rău. Vreau să folosesc cuvântul „jeg” pentru că mi se pare mai dur, sună tăios. „Murdar” e prea dulce. Jeg. „G”-ul ți se oprește-n gât precum PET-ul în ochi. O țară de îngălați (alt cuvânt bun) și băutori la PET.
Mă ține să pun pariu că pe ruta Craiova-București nu există 100 de metri fără o hârtie, un PET, un ambalaj.
Românul n-are o relație de prietenie cu natura. Cel mult veri îndepărtați, ori frați vitregi care nu se suportă.
„Înfrățirea” cu natura de care citim în literatura autohtonă n-are a face cu realitatea. Alea sunt fantasme poetice, prăjeli de autor care-și găsea liniștea creativă în mijlocul naturii. Românul stereotipic exploatează natura, o folosește, îi dă o palmă pe fund și îi spune „fă, frumoasă ești! Mai adu o bere la PET!”.
Apoi o face dulap și o pune peste celălalt dulap pe care-l are.
Vintilă Mihăilescu (antropolog) atrăgea atenția, într-un text din „Etnogeneză și țuică”, asupra faptului că e posibil să nu ținem la natură pentru că spațiul de dincolo de ușa casei/porții e al tuturor, deci al nimănui. Și sunt instituții angajate să se ocupe de el. Un fel de „fac alții”, nu „fac eu”.
În copilărie nu suntem crescuți să respectăm natura cu aceeași religiozitate cu care suntem îndemnați să respectăm sărbători. Mai toți românii știu ce e de făcut de Paște/Crăciun, mai nimeni nu știe cum trebuie să lași după tine în natură. Nu, nu sunt informații logice, de bun simț. Nu te naști cu dragoste de natură, deprinzi asta.
Norvegianul nu se naște cu o bucată de creier în plus care-i spune să fie ordonat și respectuos față de natură, învață asta. Românul învață poetic despre natură, dar nu pune în practică.
Cred că ne-am și obișnuit din istorie cu pasivitatea naturii vis-a-vis de noi.
Am folosit natura să ne ascundem de inamici, ori să-i atragem în curse, dar n-am dat nimic în schimb. Natura ne-a dat casă și mâncare, dar noi n-am dat la schimb decât o mână de poezii și câteva cântece. Halal târg! Natura și-a luat țeapă în business-ul românesc. Mare țeapă.
Revenind la educație, e și greu să-l educi pe cel mic de importanța naturii când totul în jurul lui e anti-natură. Orașele românești nu sunt gândite pentru prietenia om-natură, ci pentru fetișul om-beton/om-mașină. Natura e vărul de la țară pe care-l vezi la chermeze, de câteva ori pe an.
Relația cu gunoiul aruncat pe jos are și alt mod de a se nara în cultura noastră.
Dacă-n țările civilizate arunci ceva pe jos riști o amendă usturătoare. Dar se întâmplă un fenomen și mai interesant: nu poți spune prietenilor că ți-ai luat amendă 2.000 de euro pentru un muc de țigară și să te aștepți la compătimire. Nu vor spune „bă, exagerată lege”, ci „bă, ghiolban ești”. La noi, puținele amenzi date pentru nesimțire au devenit povești de pahar și jeluiri în grup despre cât de „dură și nedreaptă e legea. În loc să-i prindă pe ăia din Parlament…”.
Faceți experimentul ăsta: mergeți la rude/prieteni și spuneți că ați luat amendă pentru traversat neregulamentar/aruncat gunoi pe jos. Vedeți câți vă dezaprobă comportamentul. Aha…
Până nu te taxează comunitatea și nu ești jegos pentru prieteni n-o să se schimbe prea mult. Dintre voi, cei care mă citiți, câți ați spus vreunui apropiat care-și scruma/arunca țigara pe geamul mașinii că-i un jegos? Asta-i mai rea ca amenda. Și evident e nevoie și de amendă. Una mare.
Plecând de la observația lui Vintilă Mihăilescu aș adăuga că românul s-a obișnuit în ultimii ani și cu valul de hipsteri care curăță țara. Acolo unde s-au destrăbălat jegoșii vin niște oameni cu prea mult timp liber și strâng. Așa că jegoșii țării trăiesc într-o constantă relație de casă părintească în preajma naturii. Așa cum mama ta strânge după tine acasă (pentru că ești lepră), așa strâng și ecologiștii. Să nu se obosească „puiul”.
Spuneam în titlu că am o idee pentru publicitari.
Una de Cannes. De toate premiile (mai ales pentru cei ahtiați după așa ceva). Simt că ce urmează să vă spun ar putea schimba industrii, ar putea să vă facă să vă simțiți mai bine în serile când beți cocktail-uri scumpe de rușinea faptului că lucrați pentru mari poluatori și ce alte drame mai interiorizați după ore de pupat Logo-uri pe cant.
Anul ăsta, în Top Poluatori cu Plastic, avem: Coca-Cola, PepsiCo și Nestle.
Ai produsele lor prin portofoliu?
Grozav. Folosește toată puterea de convingere de care dispui (în unele cazuri am înțeles că asta înseamnă și… zice lumea…) și promovează detașarea produselor de consumatorii jegoși. Îți mai aduci aminte când Cola te încuraja să împarți o Cola cu Sulică, Gigel, Marcel? E, așa dar altfel. Cola să te încurajeze să NU împarți o Cola cu Sulică dacă-i un jegos care o să arunce sticla pe jos.
PepsiCo, când nu salvează revoluții cu doze, să scrie pe ambalaje (ori să pună vreun sportiv/influencer) că produsul ar prefera să nu fie consumat de jegoși.
Genial, nu?
Știu.
Practic, te scuipă produsul pe care urmează să-l arunci pe jos.
Parcă și văd… premii… trofee… publicitari extaziați că au schimbat lumea… brand-uri orgasmate de cât impact au avut pe social-media. Și probabil undeva, pe ruta Craiova-București, un ghiolban citind pe sticla de suc/bere: „ha, uită fă ce spune sticla! Cică am pula mică dacă n-o arunc la coș!”.
2 răspunsuri
Romanii(marea majoritate), nici macar nu isi cunosc drepturile. Ei dau vina pe proprietarul care a uitat sa incuie usassu care nu si-a luat sistem de protectie mai bun, nu pe hotul care a incercat sa fure(logiva balcanica este intr-adevar greu de inteles, in special pentru cei care au trait macar o perioada in occident)
In 2012 am mers cu trenul tot pe ruta Craiova – Bucuresti Nord dupa ani de zile de pauza si am observat si eu cu multa groaza si dezamagire cum unii si-au marcat teritoriile. Probabil s-au inspirat din documentarele de pe National Geographic in care se mentioneaza cum unele animale isi marcheaza teritoriul pentru a nu fi deranjate de alte animale. In lumea oamenilor e civilizatie. Noi nu ne marcam teritoriile cu urina (desi unii pun in practica si aceasta metoda) ci cu gunoaie. A-ti face nevoile in public e prea rusinos pentru unii, mai bine aruncam un pet. Toata lumea o face oricum. E la moda in ziua de azi. Eu am 35 de ani si daca Pamantul ma va suporta pana la batranete ma indoiesc ca o sa mai apuc sa vad civilizatie in Romanica. Ar fi interesant sa vorbesti si despre copii si petardele pe care le aprind (enervand cartiere intregi) in cinstea sarbatorilor de iarna. Sa auzim de bine, daca se poate.