Mă aflam recent într-un restaurant și televizorul era pe postul Prima TV. Nu, restaurantul nu era cu specific medieval. Pur și simplu.
Din boxe se auzea muzică de radio, dar eram telespectator al emisiunii „Cireașa de pe tort”. Pardon, „Super cireașa de pe tort”. N-am putut să-mi dau seama de ce ediția pe care o urmăream era „super”, dar ce a urmat mi-a confirmat motivul pentru care postul Prima TV a ajuns să fie sinonim cu umorul celor de la „Trăzniții” și plafonarea Cronicii.
Pentru cine nu știe ce este emisiunea „Cireașa de pe tort”… nu știu ce să vă spun. Am înțeles că-s vedete invitate să gătească pentru alte vedete. Și bucătarul Horia Vârlan (care nu se intitulează chef ca toate gospodinele cu șorț) comentează de pe margine, din fața unui laptop.
În ediția pe care o urmăream, pe mute, o domnișoară făcea cumpărături. Cred că într-un hipermarker. Spun „cred” pentru că totul era filmat extraordinar de prost, camera fiind la 10 cm de fața gospodinei, astfel încât aveam senzația că mă uit la vlogul unui puber.
Vedeta a făcut cumpărături și s-a întâlnit cu un mascul. Nici pe mascul nu l-am recunoscut, dar amândoi erau într-un câmp. Am crezut că-s pe vreo pistă de aeroport, dar apoi am aflat că era un traseu de jmecherii cu mașini de curse. Au făcut drift-uri. Apoi au gătit pe niște plăci și cauciucuri, acolo.
El pregătea un grătar, ea făcea bruschete cu o silă antologică.
Parcă punea prepuțuri pe pâine, nu alta. Și e comică dorința celor fără talent culinar de a „aranja” mâncarea cu dichis. Kitchul e asigurat.
Între timp Vârlan își punea capul în mâini, lăsând impresia că bucătarii de serviciu fac tot felul de gafe. A existat un moment când gospodina bătea o pulpă de pui cu un ciocan. Ciocan d-ăla, de șantier. Învelise scula-n pungă și o izbea de carne. Mna, umor…
Totul a culminat cu sosirea invitaților. Încă un mascul și o tipă despre care am aflat că a fost/este solistă la Mandinga. Și că se-mbracă mereu de parcă-i gata să urce într-o cabină de TIR.
Cei patru au mâncat și au lăsat impresia că se simt bine.
Totul mi-a deschis ochii. Mi-a demonstrat că-ți poți da seama de calitatea unui produs TV și fără să-l auzi. Doar din imagine îți dai seama că-i o tocană.
Din exterior, fără sunet, mi-am dat seama că emisiunea n-are sare, piper, gust, consistență, calitate. Dar hei, ce noroc pe Prima TV că are în ogradă o emisiune precum Cronica, pusă mereu pe înfierat incultura și umorul jenant…
