Georgeisme

Nu-mi e frică de Doamne-Doamne, ci de Femei-Femei

Ce se întâmplă cu Adevărul?

Unul dintre filmele mele preferate este „Airplane”. O comedie absolut fabuloasă. E un personaj acolo care în fața presiunii își spune pe tot parcursul filmului „se pare că mi-am ales prost săptămâna când să mă las de fumat/alcool/amfetamină…”.

Conform Youtube, trebuie să aveți peste 18 ani ca să vedeți clipul de mai jos cu glumele despre care vorbesc:

Mi-a zis femeia aseară că mi-am ales prost săptămâna când să mă las de comentat mizerii din viața de zi cu zi, așa că pentru ea fac o excepție de la ce am scris zilele trecute (putem spune că sunt în preavizul acelui text) și vreau să vă ofer o monstră monstruoasă de jurnalism atât de prost făcut încât ar merita predat la facultățile de profil (aviz profesorilor și studenților de la Jurnalism care mă urmăresc).

Înainte să vă arăt despre ce e vorba aș vrea să vă repet întrebarea din titlu: ce se întâmplă cu Adevărul? A avut o perioadă decentă până de curând (din ce observasem eu), dar de mai multe luni se scaldă foarte urât în ape tulburi. Încă mai au niscaiva articole bune (pe care le primesc și-n newsletter-ul de la PressOne), dar cantitatea de gunoi informativ crește îngrijorător de la o săptămână la alta. Zilele trecute aveau o știre despre o casă bântuită… ca să înțelegeți nivelul. Nici nu mai țin minte câte bălării mi-au ajuns în wall-ul de Facebook cu semnătura celor de la Adevărul, motiv pentru care mi-am luat și like-ul înapoi, sperând să se termine. Lucrurile nu-s așa simple, informația (mai ales aia de proastă factură) circulă cu viteză.

Problema principală este că nivelul scăzul al calității atrage și o cohortă de animale la comentarii, secțiune la care vă invit să vă uitați de fiecare dată când Adevărul mai postează știri care implică violuri, femei bătute, romi, oameni care comit diverse. Adevărul reușește să-i atragă pe cei mai înrăiți fani ai pedepsei capitale.

Dar să revenim la subiectul principal.

Am dat de următorul titlu:

Ce se întâmplă cu Adevărul? 1

Cei care mă cunosc știu deja că nu sunt eu cel mai vrednic apărător al corectitudinii politice (nu pentru că nu vreau, ci pentru că-i complicat), dar alăturarea cuvintelor „Africa” și „sălbatică” e foarte nepotrivită. Sunt oameni mult mai școliți ca mine care ar putea ține prelegeri lungi și interesante despre de ce e rău să folosește împreună „Africa” și „sălbatică” în contextul unei știri cu iz negativ. E ca și cum ai scrie despre accidentele rutiere din Germania și ai pune-n titlu „nemții fac Blitzkrieg pe șosele”. O știre despre un politician rom cu titlul „Xuleanu fură curent în discursul despre…”

Știi ce zic?

Dar nasoala continuă:

Ce se întâmplă cu Adevărul? 2

Un jurnalist cu vocabular demn de 2022 știe și alte apelative pentru Africa, „continentul negru” fiind destul de passé ca exprimare. Gen, „chinezii gălbejiți”, gen. Dar astea-s subtilități.

În schimb, să spui că „nu pandemia de COVID-19 e problema principală, ci lipsa educației” (vedem mai încolo despre ce „educație” e vorba) e ca și cum ai spune „nu-i HIV/SIDA cea mai mare problemă a africanilor, ci faptul că nu știu să-și completeze bine contul de LinkedIn”. Nici nu pot să-mi găsesc toate cuvintele prin care să exprim cât de greșită profesional și moral este această frază. Și dacă mă rezum la câteva o să-mi spuneți că nu-s decent. Să zicem că-i de prost gust, ok?

Dar nasoala continuă:

Ce se întâmplă cu Adevărul? 3

Acest tip de „jurnalism” este o formă gravă de boală și s-a întâlnit în mai multe locuri. Ce se întâmplă, spus pe scurt, este că tot mai mulți jurnaliști s-au lăsat virusați de impresia că și ei pot ajunge formatori de opinie, adică oameni importanți. Jurnalist simplu e caca-maca. Trebuie să te știe lumea că ai opinii. Ești opiniosul de la Adevărul. Personalități precum Mircea Badea (care nu-i jurnalist, dar nu contează ce nu e, contează ce cred oamenii că e) și mulți alții au construit jurnalistul-influencer, jurnalistul-formator de opinie, jurnalistul-opiniard. Tu nu mai informezi obiectiv, tu informezi subiectiv. Tu, jurnalistul, spui ce crezi tu că se întâmplă, fără menajamente și dubii. Motiv pentru care, așa cum vedem în exemplul dat de mine din Adevărul, jurnalistul vorbește ca între prieteni, colocvial, ca la bere cu to’arășii. Elocvența e de nivelul unei conversații la bericioacă.

Acum, ca să n-o lungesc.

Textul din Adevărul este un articol de presă jenant pentru simplul motiv că prezintă adevărul (ha!) într-o notă flamboaiantă și denigrantă la adresa unui întreg continent. Nu, nu spun că nu e o dramă moartea oficialului FIFA. De altfel, dacă vă documentați din mai multe surse (ceea ce trebuie să facă un jurnalist bun) o să vedeți că momentan avem următoarele informații despre moartea oficialului FIFA:

  • a murit în timpul busculadei de pe stadion, dar n-a existat intenția să fie omorât, nu au tăbărât oamenii pe el să-l omoare, ci a căzut și a fost călcat în picioare (conform unor surse);
  • a murit de stop cardiac la finalul busculadei (conform altora – sursele nigeriene);
  • a fost omorât de către fanii nigerieni, cu intenție-premeditat (o altă sursă – de obicei cea egipteană).

Ca jurnalist trebuie să prezinți toate cele trei ipoteze și să eviți judecăți de valoare care pot ghida opinia publică. Nu contează ce crezi tu că s-a întâmplat, nu contează ce simți tu (asta nu trebuie să conteze NICIODATĂ), contează ce se știe (și nu se știe destul). Când apar informații finale poți să te întorci pe subiect și să clarifici. Asta fac jurnaliștii.

Apoi, mai supărător, e tonul. „Ceea ce s-a întâmplat însă în Africa…”. Un jurnalist (ceea ce n-avem în cazul de față) era la un Google distanță de multitudinea de știri cu huligani care s-au omorât între ei pe și pe lângă stadioanele europene. Chiar de curând. Ok, n-a murit vreun oficial FIFA, dar au murit suporteri, ori au suferit traume majore. De altfel, un recent meci al naționalei noastre a fost rampă pentru scandări rasiste. Dar bine, noi europenii nu suntem ca africanii, știi ce zic?

Tot un jurnalist (ceea ce n-avem) ar scrie documentat și serios despre violența din tribunele de fotbal, ar face interviuri cu sociologi, antropologi și psihologi despre subiect, ar expune o problemă care se găsește pe majoritatea stadioanelor (chiar și-n lumea hiper-civilizată a europenilor, a.k.a. continentul alb). Dar de ce să faci asta când e mai ușor să faci o porcărie?

Dar partea amuzantă vine abia acum.

Pentru că încă mai am reflexe jurnalistice am vrut să aflu cine-i autorul articolului. Inițial am crezut că-i o glumă ironică, porcăria fiind semnată cu numele de „Amir Kiarash”. Am crezut că și Adevărul recurge la gluma tip Academia Cațavencu, aia în care autorii textelor sunt pseudo-nume legate cumva de subiect. Nu. Amir există (l-am căutat pe Facebook). E jurnalist la Adevărul, a fost și pe la ProSport și a terminat și studii în domeniu. Dar amuzant e că omul e din Iran (conform paginii sale de Facebook).

Vă imaginați cum e să scrie un jurnalist, altul, despre „sălbaticul Iran”? O știre mică despre neregulile (multe) din Iran, lucruri care nu sunt în concordanță cu lumea bună, europeană? Oare ce ar spune Amir de tipul ăsta de știre? Cum era cu homosexualii în Iran?

2 răspunsuri

  1. Chestia asta cu „continentul negru” e doar un calc, nu văd nimic rasist și nici nu înțeleg de ce te bășici. Am mai auzit-o și în alte limbi, cum ar fi spaniola, și nu sună rău deloc. Iar restul de tâmpenii, întradevăr, nu fac cinste meseriei.

    1. „Continentul negru” nerasist la spanioli in ce secol? Poate în cărți scrise în alte secole, scrise de albi? Căci în prezent nu iese unul pe strada sa strige așa construcție rasistă, nu ca acum 100-200 de ani când nu conta daca spuneai asta despre oamenii de culoare, încearcă să scrii pe o rețea de socializare spaniola sau orice alta limba sa vezi cum îți iei cancel, trolli și socialwarriorii își au curajul in internet dar tu deluzionezi cu bula ta că domneee nu mi se pare mie nimic greșit la expresie.
      Second opinion, chiar suna rasist vezi ce cred și ceilalți din bula ta înainte să ai asemenea certitudini.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.
Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.