Ce n-am înțeles din lupta anti-drog 

Am înțeles că România se pregătește să înăsprească legea împotriva drogaților. Mai multă pârnaie, cum s-ar zice. De fapt, dacă s-ar putea, statul român ar da doar pușcărie drogaților. Oare ce ar spune ăia de la Bruxelles dacă drogangii ar avea parte și de o bătaie bună cu biciul, în piața publică? Stat la colțul societății pe coji de nucă și un strașnic însemnat pe frunte cu fierul? 

Problema e că în 2022-ul altora subiectul drogurilor s-a cercetat atât de intens încât pe alte meleaguri se iau măsuri cu adevărat revoluționare când vine vorba de droguri. 

(Când folosesc cuvântul „drog”/„droguri” mă refer la ceea ce se cunoaște în România ca fiind drog – iarbă, prafuri, boabe, injectabile șamd.. A nu se confunda cu alte tipuri de droguri, substanțe și contexte care creează dependență – zahăr, Facebook, laude)

Revenind la droguri.

Acum vreo doi ani mă plimbam într-un tur ghidat prin Amsterdam și un ghid simpatic s-a apucat să ne explice cum e cu drogurile la olandezi (mai corect spus țăridejoși). Cică olandezii nu prea se omoară cu drogurile. Adică a fost un zvâc atunci când s-a tolerat consumul de iarbă, dar în timp oamenii s-au plictisit. Vin turiștii să-și dea, dar sunt atât de fascinați de libertatea ierbii și a ciupercii încât de cele mai multe ori sunt inofensivi, ploștiți prin parcuri și înconjurați de pungi de McDonalds. Localnicii sunt plictisiți și nu mai văd nimic interesant în asta. Și-o dau cu pedalat, probabil. Contrar așteptărilor stereotipice, nu s-au aruncat în droguri mai tari pentru că sunt mai educați și mai fericiți (a se ține minte aspectul fericirii, o să revin asupra lui). Asta aviz ălora care cred în dictonul „cine bagă azi un cui mâine își va băga pe venă”. Da, alții își dau cu multe, dar e atât de controlat fenomenul încât se moare rar și se încearcă treaba aia cu empatizarea, căutarea motivului pentru care se apelează la droguri și soluționarea problemei.

Ar putea și olandejii să-și umple pușcăriile, dar nu vor. De proști.

La portughezi tot cam așa. Trafic masiv în trecut, relaxarea legilor, scade consumul, scad decesele, scad problemele. Nu au rezolvat toată problema, dar sunt pe drumul cel bun. Se investește în educație și condiții de viață. Fericire. Tot o zic pe asta cu fericirea că s-a făcut cândva un experiment (pe șoricei) și s-a descoperit că șoriceii triști și singuri vor drog. Șoriceii cu grup social, distracție și loc de muncă nu vor drog. Că drogul e anestezic, escapism. Și dacă ești fericit și împlinit n-ai de ce să te anesteziezi, ori să fugi.

Gabor Mate, unul dintre cei mai ușor de citit și înțeles psihologi de pe planeta asta (tradus și în română și pe care-l găsiți pe toate drumurile) a scris o superbă carte despre dependență, cu focus pe droguri. Că el a lucrat cu drogangi pe Canada. Și a zis omul acolo cum stă treaba cu trauma și anestezicul. Dacă înțelegi bine, dacă nu… aia e, pârnaie, ostracizare și ce alte soluții creștinești mai găsim.

O să-mi spui de asta cu drogurile pe la festivaluri.

Pe planeta asta sunt sute-mii de festivaluri muzicale. La cele mai multe dintre ele se bagă alcool/drog/tutun în prostie. Fiecare pe ce îi place și îi dă plăcere. Unde lumea e educată și drogul nu e escapism (evadare, „mamă, scap din lanț și-mi dau!”) oamenii supraviețuiesc, se relaxează, se bucură de delirul lor și pleacă acasă unde au familii, căței, purcei. Unde-i îngrădire, teamă să nu te prindă, produse de proastă calitate (pentru că cine să le controleze?) cresc șansele să-ți dai până crăpi. Mai e și adrenalina ilegalului.

Nu mai spun că, paradoxal, estimez non-științific faptul că undeva la peste 50% din toate bucuriile noastre artistice (muzică, pictură, film, poezie șamd) sunt rezultatul unor mari spargeri și sesiuni de „hehe, unicorni!”. Pariez că habar n-aveți despre ce e (pe bune) poezie Riga Crypto și Lapona Enigel, ori în ce condiții a fost scrisă. Nu, nu e despre crypto.

Problema e că mulți români nu știu nimic despre droguri. Că nu știu. Au auzit ei de „boabe”, „speiș” și cunosc taina drogurilor așa cum știu să le spună copiilor lor de unde vin copiii. 

Handicapurile-s multe. 

În primul rând ai mass-media, tagma cu cei mai mulți analfabeți și imbecili la mia de locuitori. Că jurnaliști documentați și fără convingeri rupte din „așa știu eu” găsești rar spre deloc. Pot număra pe câteva degete jurnaliștii pe care-i știu să facă cercetare când se apucă de un subiect. Așa ajunge presa să-ți arate un coxat recalcitrant la 12 luni ca fiind Satana în Grădina Maicii Domnului. La ora la care scriu textul ăsta sunt sigur șapte români care-și aleargă soțiile cu toporul pentru că nu mai au bani de băutură, dar presa moare să-l găsească pe anesteziatul ăla dintr-un gang de bloc care probabil a avut o copilărie atât de traumatizantă încât nu știe cum să se omoare fără s-o facă direct. 

Știrile cu Bromania și Puya pe prafurile de la mama mare sunt utile doar ca să vedem ipocrizia în acțiune, că altfel ăia sunt la fel de utili societății și cu o linie și fără. 

Apoi ai și elementul religios (indispensabil). Aici lucrurile-s simple, trebuie doar să vă gândiți că la rastafarieni e ritualic să fumezi iarbă, în alte culturi își dădeau delir mistic pe alte substanțe, la români se merge pe sângele lui Iisus, tămâie și un constant sentiment al vinovăției. 

Firește, nu spun că-i bine să te droghezi. Bă chiar din contră.

De altfel, unele studii spun/prezic faptul că-n viitor umanitatea (ori vesticitatea) se va cam debarasa de problemele de sănătate provocate de băut/fumat, dar vor crește problemele induse de droguri. Mai o schizotipie, mai o memorie terci, mai o stare de beatitudine perpetuă. 

Cum vor spune stră-stră-strănepoții noștri, „chiar așa, pe sec? Ce viață e asta fără o linie la aniversări?”

Românii sunt atât de paraleli cu problematica drogurilor încât au impresia că drogurile te fac inevitabil violent (spre deosebire de alcool care…). Drogurile pot potența personalități. De unde, o altă preconcepție stupidă, că iarba te face leneș și inofensiv. Există colerici după iarbă. 

Revenind la problematica pușcăriei.

Am avut șansa ca pentru lucrarea de disertație să petrec niște zile într-un penitenciar din țară. Cercetam o altă problemă, dar s-a ajuns și la droguri. Toate cele de mai sus, plus cele din cărțile menționate, se confirmă în toate penitenciarele de la noi. Dacă ai convingeri orbitoare și nu vezi suferința consumatorilor de preconcepția că-s proști și răi… nasol, tu ești prost și rău.

Am înțeles că la manțucăria asta cu mai multă pușcărie pentru droguri a contribuit și USR-ul. Nu m-aș mira, că progresismul e treabă complicată și doar naivii (subsemnatul inclusiv) au putut crede că USR-ul este o treabă progresistă cum n-a avut România niciodată. Da, politicește progresismul vine cu o luptă grea. Practic te pui de-a curmezișul unei mari/foarte mari/uriașe tabere conservatoare, dar dacă n-ai avea fărâme de progresism ai sta constant într-un blocaj istoric. România oricum se târâie după progresismul altora într-un mod organic, nevoit. Ne mai pleacă niște pașoptiști pe afară, se întorc cu idei, le implementează subtil până se prinde lumea că e bine și cetinel se mai dărâmă o cărămidă făcută din panică, paie și pământ. 

Dar România n-are progresism. (Aproape) deloc.

În 2022 nu se discută despre droguri, prostituție, gen, sex, nimic. Eventual doar în notă negativă, încercând să conservăm nevoile și neamul. Asta în timp ce alții trec ca TGV-ul prin probleme, investesc în cercetare, greșesc, repară, perfecționează, descoperă. Noi cel mult ne putem scuza că stăm pe bară și așteptăm să implementam varianta final_final_v123_final. E singura scuză.

E și normal.

Românii nu votează și nu apreciază oamenii care citesc și care se documentează. Încă se votează pe ochi frumoși, carismă, caterincă-appeal. Doar n-o să pui la cârmă o armată de tocilari care stau cu nasul în date, dezbat și știu că nu știu destul? Ăștia-s buni în sezonul olimpiadelor internaționale. 

Cândva, cât de curând, alte țări vor trata grave probleme de sănătate cu droguri, în societăți în care oamenii nu-și dau fatală și anestezic prin ganguri și festivaluri (consumând puțin spre deloc), timp în care noi am putea să revenim cu succes la tăiatul sub limbă și trepanația. Nu înțeleg cum de nu mai tratăm hemoroizii cu fierul încins. 

Dacă ai înțeles că militez pentru consumul de droguri nu e problema mea că citești îndrăgostit iremediabil de propriile convingeri.