Caproaia

Mi-am amintit recent de Caproaia când am citit că aleșii vor să dea iar liber la fabricile de diplome.

Mulți nu știți ce-i Caproaia, probabil credeți că-i vreun animal obținut prin împerecherea neortodoxă a unei capre cu o oaie. Bine, dar ce legătură este între animalul ăsta mistic și diplomele universitare?

Caproaia nu este un animal, este o ființă umană.

Caproaia este o poreclă. Acum mulți ani, pe când lucram undeva, se făcea că adunam bumbac pe moșia unei fiice de patron.
La ferma asta găseai multe, dar recunoașterea venea din faptul că aici ajungeau mulți liceeni și de aici se pleca absolvent în verzi și uscate. Erau anii de glorie ai educației românești când nu era licențiat în ceva doar cine nu dorea.

Dar revenind la Caproaia.

Caproaia îmi era șefă. Pe vremea aia era ceva medic/doctor/licențiată în subiectul pe care-l prestam, în ciuda faptului că nu știa deloc munca pe care o conducea. Era de un ridicol fantastic să ai un șef, „specializat”, care trata lăutărește domeniul.
Ce știa ea că-i bine și ce mai prindea din zbor. În rest… tămâie!
Ședințele alături de Caproaia erau pierdere de vreme. Ea nu-nțelegea nimic, tu nu știai ce-ți cere să faci, fiecare se-ntorcea la munca lui și șefa la funcția ei onorifică, rol de tapet.

Probabil că vă imaginați și singuri cum merge treaba cu un șef paravan, un om de paie în care rudele au băgat bani, ștaif și diplome ca să-i dea un plus de valoare și să nu facă gena de râs.

Eu am ieșit la timp din aceea poveste, dar mi-a fost dat să văd cum întreaga echipă rămasă a primit un SMS de la Caproaia, într-o caniculară zi de vară: „Sunt pe plajă (n.n. era în Grecia), beau ceva bun, mănânc fructe de mare și mă relaxez. Voi ce faceți?”.
Asta se-ntâmplă când îți faci plozii inapți șefi. Infuzia de bani transformă toți incapabilii în patroni de bijniss-uri.